Life Goes in Circles

Note to self

2011-12-05T20:16:00.004+02:00

Note to myself:

Today I've decided to change something about me.

Will it be ok?! I don't know.

However, life it's all about taking chances. It's all I ever did and it got me so far...

And if I break I'll know I've made it for a good reason. And if I fail I'll start all over again until I get it right.

Failure it's not an option ... it's NOT!!!

Living my dream

2011-11-28T21:03:00.001+02:00

Să vedem ce s-a mai întamplat nou de când nu am mai scris...

Aparent multe. În primul rând pot spune că „I'm living my dream”. Multe deadline-uri, proiecte, provocări. Sunt în sfârșit acolo unde îmi doream sa ajung și uitandu-mă la toate eforturile pe care le-am facut pot spune că it's totally worth it. Acum încerc ceva nou și anume să mă bucur de tot ce mi se întamplă, să îmi iau timp „to smell the roses” lucru pe care nu l-am facut până acum. Obișnuiam să ajung la un punct, să îmi ating un obiectiv și să sar imediat la următorul.

Am mai învățat să apreciez oamenii și am cunoscut mulți oameni de calitate în afara sferei pe care deja o cunoșteam. Sunt oamenii de la care îmi iau energie zilnic, care mă motiveaza, mă ajută și care îmi arată că viața poate fi trăită și altfel.

Tonight I'm falling asleep knowing that I did the best job I could.

Google + ... noua senzatie

2011-07-29T22:10:00.003+03:00

Who needs Facebook when we have Google+ ?

Personal am fost foarte incantata de noua platforma sociala dezvoltata de catre cei de la Google.
Main reasons: no more adds! Avand deja experienta Facebook super aglomerat cu tot felul de anunturi si aplicatii, G+ este o incantare. Minimalist si totusi util. O interfata lejera care poate ingloba atat contacte business cat si pe cele personale. Insa cel mai mult ma atrage aplicatia "hangout" care permite crearea de video conferinte intre utilizatori de la terminale diferite; sincer mi se pare geniala.

Upgrade

2011-07-29T21:40:00.004+03:00

Ei bine am inceput un nou proiect. Am implementat alte sisteme, am cumultat alte convingeri. Ce-i drept nu mi-am luat timp sa scriu specificatii sau sa creez documentatia proiectului. Do not do this at home! Este posibil sa pierdeti informatii vitale si de interes pentru altii.

Recent am descoperit care sunt avantajele virtualizarii si ale cloud computing-ului. Desi nu mi-am creat masini virtuale pot spune ca blogul este propria mea masina virtuala. Si daca altii folosesc VMWare sa ruleze diferite aplicatii si sa sustina mai multe servere eu imi rulez ideile aici.
Ca sistem de operare folosesc "creierul uman" cu un flavour propriu dezvoltat in house. Ca limbaje de programare folosesc romana sau engleza iar dupa caz fac modificari si aduc imbunatatiri in html.

Mi-am asigurat o conexiune de tip VPN, am asigurat securitatea informatiei printr-un firewall si ingloband aceasta platforma in cloud m-am asigurat ca nu se va pierde nici o informatie in cazul unui crash.

Avantajele acestui sistem sunt evidentiate prin posibilitatea de conectare remote si introducerea sau modificarea de informatii de la orice alt terminal cu conexiune la internet dar mai ales faptul ca disponibiltatea on-call este externalizata catre vendor.

Atentie! Acesta este un pamflet. Se doreste a fi tratat ca atare.

Skinny Love

2011-05-27T18:36:00.002+03:00

1000+ ways to change the world

2010-09-26T13:12:00.006+03:00

Căci suntem nimic în faţa lumii şi lumea e nimic în faţa noastră. Ne îndreptăm în fiecare zi către necunoscut cu resentiment si timp pierdut, cu invidie şi teamă de trecut. -

Mă cuprind sentimente străine mie. Nu pot să le descriu în cuvinte, nici măcar nu pot să le desluşesc aşa cum trebuie. Şi se întâmplă des.

Luăm lucrurile care vin ca şi cum le-am merita, ca şi cum am fi demni de ele când de fapt ceea ce trebuie să facem este să le câştigăm. Culmea, suntem surprinşi când acestea dispar sau se îndepărtează de viaţa noastră.

Viaţa e un teren de luptă, este un labirint cu 2 ieşiri din care trebuie să ieşi. Nu a spus nimeni că viaţa este uşoară ci doar că în final va merita efortul. Te vei uita în urmă şi vei fi mulţumit de ceea ce ai realizat...sau nu - dar asta depinde doar de tine.

În ziua în care am descoperit lucrurile ce nu îmi plac la lumea din jur, am început să schimb ceva la mine. Mi-am amintit de cela 7 minuni ale lumii (a vedea, a auzi, a mângâia, a savura, a simţi, a râde, a iubi). Uităm să apreciem lucrurile simple ale vieţii, să ne bucurăm de ceea ce avem şi alegem să ne plângem de milă şi să cerşim mai mult. Viaţa nu e un premiu, ceva ce merităm ci acel ceva pentru care trebuie să luptăm în fiecare zi.

Lumea în esenţă nu este cuprinsă de haos, nu este distrusă de războaie inutile, de politicieni iresponsabili. NU! Lumea este cuprinsă de oameni şi este distrusă de oameni! Si TU ai o mare contribuţie în activitatea asta. Aş putea afirma că este activitatea TA preferată.

Îndrăznesc să susţin afirmaţia asta cu convingerea pe care mi-o dă realitatea. Uită-te în jur!

Ce vezi?

Nu critica!

Fii obiectiv!

Ascultă fără să judeci, bucură-te de tot ceea ce ai! În viaţă eşti îndreptăţit să ceri mai mult de la o singură persoană: de la tine!

Suntem părtaşi la toate atrocităţile lumii prin răspunderea pe care ne-o oferă condiţia umană. Suntem complici prin faptul că nu acţionăm, nu ne exprimăm, nu vrem să ne schimbăm. Politicienii sunt corupţi, nu ne repezintă interesele, duc ţara la ruină dar în final NOI i-am ales prin vot direct sau prin ABŢINERE. Încă mai sunt războaie inutile pe care tot noi le susţinem: armele nu cresc în copaci la urma urmei.

În acelaşi timp pot spune că toate scuzele tale sunt legitime. Nu e ca şi cum TU - un singur individ ar putea să schimbe lumea. Sună bine dar cum ar putea cineva să schimbe mentalitatea a miliarde de oameni de culturi si origini diferite?! Nu o să cred în asta deşi sună bine. Dar o obligaţie tot ai! Aceea de a te schimba pe tine însuţi.

Eşti responsabil de propriile tale acţiuni, eşti responsabil de ceea ce devii indiferent de împrejurări. Pentru că în viaţa ta eşti singura persoană care ia decizii chiar şi atunci când laşi pe alţii să ia decizii pentru tine. Ai puterea de a decide, de a alege!

Dacă ţi-ai lua 2 minute din timpul tău, de fiecare dată când acuzi sau judeci ceva la o persoană, să te gândeşti la propriile tale greşeli şi defecte, e posibil să te gândeşti de 2 ori înainte să deschizi gura. Pentru că nici tu nu eşti perfect aşa că nu cere lumii să fie. Schimbarea începe cu tine! Pentru a reuşi să te schimbi primul lucru pe care trebuie să îl accepţi este acela că nu eşti tu centrul universului, nici pe departe. Eşti o simplă picătură în ocean, un praf de nisip in imensitatea plajelor lumii şi eşti doar cu un pic mai mult de nimic.

Şi totuşi o picătură a reuşit să creeze valuri uriaşe! Rând pe rând oameni au creat valuri, au impus reguli, au făcut o schimbare ce a avut impact asupra întregii lumi. Nu au fost cu mult mai diferiţi decât tine. Au avut doar voinţă, determinare şi au acţionat!

Be the change you want to see in the world! - Mahatma Gandhi

Faceti loc

2010-08-31T20:51:00.001+03:00

... vine "Furia Galbena"

Enjoy!

Azi

2010-08-26T21:12:00.003+03:00

Azi, nu ieri, nu maine. O zi ce incepe ca mai toate de la o vreme incoace la ora 6. O zi incarcata, agitata, prelungita. Mi-a revenit senzatia de care imi era dor ... o explozie de energie provenita din oboseala. E un sentiment ce nu te lasa sa adormi dar nu te tine nici treaz. Esti undeva in between. In astfel de momente imi vin tot felul de idei, imi fac planuri si ma incarc de optimism. Azi nu a fost o zi pierduta ci una traita. Am simtit fiecare minut, am numarat fiecare secunda.

Love this feeling!

Si un ultim gand cu care inchei seara

***

Stop asking yourself questions!

Start doing things! It's the only thing it takes to make dreams come true. There are no big dreams only low ambitions. If you want something go for it. It may be damn hard and may leave you with a lot of scars but in the end it will be worth it.

Tomorrow?! There may not be tomorrow! All you have is today, it's the only certainty you get. In the rest there are only wishes: the wish to have one more chance to do something you haven't done in the past and the wish to have them in your future.

Stop assuming and postponing. These are the habits that consumes all our lives and in the end we have done nothing, we have been nobody, we have lived in vain.

***

Forever young!

2010-08-18T20:50:00.003+03:00

Nu am înţeles niciodată femeile care îşi ascund vârsta, care nu se simt confortabil cu ele odată ce au ajuns la un anumit prag in etate....până azi.

20 ... Varsta suprema. Ti-ai schimbat prefixul, de acum ai toată viaţa înainte să îţi trăieşti studenţia, tinereţea, viaţa.

21 - Parcă şi mai bine! Sunt major şi în US. Acum sunt independent şi sunt gata să îmi iau viaţa în propriile mâini.

22 - Mmm ... E ... Ok. Sună totuşi bine, eşti un pic mai matur şi încă tânăr. În final asta contează.

23 - Clachez. Sună oribil, se simte oribil.

Reneg ziua asta, o urăsc şi vreau să o şterg. O să rămân la 22, le las altora bătrâneţea eu nu sunt pregătită pentru ea.

Let's dance in style, lets dance for a while

Heaven can wait we're only watching the skies

Hoping for the best but expecting the worst

Are you going to drop the bomb or not?

Let us die young or let us live forever

We don't have the power but we never say never

Sitting in a sandpit, life is a short trip

The music's for the sad men

Can you imagine when this race is won

Turn our golden faces into the sun

Praising our leaders we're getting in tune

The music's played by the madman

***

Forever young, i want to be forever young

Do you really want to live forever, forever forever

***

Some are like water, some are like the heat

Some are a melody and some are the beat

Sooner or later they all will be gone

Why don't they stay young

It's so hard to get old without a cause

I don't want to perish like a fading horse

Youth is like diamonds in the sun

And diamonds are forever

So many adventures couldn't happen today

So many songs we forgot to play

So many dreams are swinging out of the blue

We let them come true

***

I could really use a wish right now

2010-08-14T22:28:00.002+03:00

A trecut mult timp de când nu am mai scris însă acum că am revenit la realitate sunt multe lucruri de pus la punct. E timpul să încetez cu copilăriile şi să încep să mă comport aşa cum trebuie. Timpul parcă trece repede dar...nu prea.
Săptămâna asta nu o sa fie una prea drăguţă cu mine. Simt că am îmbătrânit şi nu vreau asta. Oare pot începe de pe acum numărătoarea inversă?

Wish I could have 20 forever!

I love this song ...

No promises

2010-08-01T18:59:00.000+03:00

Salsa

2010-08-01T17:34:00.004+03:00

Stil, eleganţă, pasiune, ritm, latin, dans ... Şi lista ar putea continua la nesfârşit.

Sângele pulseză la maxim, inima îţi bate cu putere, picioarele parcă îţi plutesc pe ringul de dans. Ritmuri rapide, altele mai lente, altele în care rişti să te pierzi. E fantastic, fenomenal, poetic chiar.

E activitatea ce mă aduce la viaţă, cea care mă încarcă de energie - generatorul meu propriu de energie. Aş dansa orice, dar ritmurile latine au o încărcătură emoţională incomparabil mai mare decât celelalte. E tot ce am nevoie, oricând, oricum, oricât. M-aş pierde în infinit dansând ..

Learn it, love it, live it ...

Dragostea dureaza trei ani (II)

2010-07-29T18:16:00.004+03:00

***

Poţi fi brunet, înalt şi să plângi. Pentru a face asta, e de ajuns să descoperi dintr-o dată că dragostea durează trei ani. Este genul de descoperire pe care nu i-l doresc nici celui mai mare duşman – ceea ce este o figură de stil, fiindcă nu am aşa ceva. Snobii nu au duşmani, dar încearcă să-şi facă, de-aia îi vorbesc de rău pe toţi cei din jur.

Un ţânţar durează o zi, un trandafir trei zile. O pisică durează treisprezece ani, dragostea trei. La început, este un an de pasiune, pe urmă, un an de tandreţe şi, în cele din urmă, un an de plictis.

În primul an: "Daca mă părăseşti, mă OMOR."

În al doilea an spui: "Dacă mă părăseşti, o să sufăr, dar o să-mi treacă."

În al treilea an spui: "Dacă mă părăseşti, desfac o sticlă de şampanie."

Nimeni nu te avertizează că dragostea durează trei ani. Complotul dragostei se bazează pe un secret bine păstrat. Eşti lăsat să crezi că dragostea e o chestie pe viaţă, când de fapt – din punct de vedere chimic – dispare după trei ani.

În primul an, cumperi mobila.

În al doilea an, muţi mobila.

În al treilea an, împarţi mobila.

***

Basmele nu există decât în basme. Adevărul este mai dezamăgitor. Adevărul este întotdeauna dezamăgitor, de-aia minte toata lumea.

***

Iată cum se petrec lucrurile: ai 20 de ani, te prosteşti şi tu puţin, şi, până să te dumireşti, ai şi făcut 30. Şi gata: vârsta ta nu va mai avea niciodată prefixul 2. Trebuie să te hotărăşti să ai cu zece ani mai mult de cât acum zece ani şi cu zece kile mai mult decât anul trecut. Câţi ani îţi mai rămân? 10? 20? 30? Speranţa medie de viaţă îţi mai acordă încă 42, dacă eşti bărbat, şi 50 dacă eşti femeie. Dar ea, nu pune la socoteală bolile, părul care îţi cade, scleroza, petele de pe mâini. Nimeni nu-şi pune aceste întrebări: Oare ne-am bucurat suficient de viaţă? Am fi putut trăi altfel? Suntem la locul potrivit, cu persoana potrivită? Ce ne propune această lume? De la naştere şi până la moarte, vieţile ne sunt pune pe pilot automat, şi, ca să le deviem cursul, ne trebuie un curaj supraomenesc.

La 20 de ani credeam că ştiu totul despre viaţă. La 30 de ani, am aflat că nu ştiam nimic. Tocmai petrecusem zece ani învăţând tot ceea ce trebuia să uit după aceea.

***

După trei ani, un cuplu trebuie să se despartă, să se sinucidă ori să facă copii, astea sunt cele trei moduri de a-şi confirma sfârşitul.

Ni se spune deseori că, după o vreme, pasiunea se transformă în altceva, mai puternic şi mai frumos. Că acest altceva este dragostea cu D mare, un sentiment, cu siguranţă, mai puţin excitant, dar totodată mai puţin imatur. Aş vrea să fiu foarte clar: acest altceva mă calcă pe nervi şi, dacă asta e Dragostea, atunci le-o las puturoşilor, descurajaţilor, oamenilor copţi care se bălăcesc în confortul lor sentimental. În ceea ce mă priveşte, dragostea are un d mic, dar elanuri mari; nu durează ea prea mult, dar, cel puţin când este aici, se simte. Altceva-ul ăla al lor, în care ar vrea ei să transforme dragostea, pare a fi o teorie inventată pentru mica lor satisfacţie, pentru a se autolinişti trâmbiţând că altceva mai bun nu există. Ăştia mă fac să mă gândesc la pizmaşii care zgârie portierele maşinilor de lux fiindcă ei n-au bani să-şi ia una la fel.

***

ORICE BĂRBAT RĂMAS ÎN VIAŢĂ DUPĂ 30 DE ANI ESTE UN BOU.

***

După ce ştii că eşti bătrân? După faptul că ai nevoie de trei zile ca să-ţi revii dintr-o băută. După faptul că ratezi toate sinuciderile. După faptul că eşti urâcios când îi întâlneşti pe alţii mai tineri. Entuziasmul lor te enervează, iluziile lor te obosesc. Eşti bătrân când i-ai spus, cu o zi înainte unei domnişoare născute în 1976:" '76? Îmi aduc aminte, a fost anul secetei."

Dragostea este o catastrofă magnifică: să ştii că te îndrepţi cu toată viteza spre un zid şi totuşi să accelerezi; să alergi către pierzanie, cu zâmbetul pe buze; să aştepţi, plin de curiozitate, clipa când se va alege praful de toate. Dragostea este singura decepţie programată, singura nenorocire previzibilă, pe care o vrei mereu şi mereu. Asta i-am spus lui Alice, înainte de-a ruga – zadarnic – în genunchi să plece cu mine.

***

Dragostea cea mai puternică este cea neîmpărtăşită. Aş fi preferat să nu ştiu, dar asta e realitatea: nimic nu e mai rău decât să iubeşti pe cineva care nu te iubeşte – şi în acelaşi timp, este cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat vreodată. Să iubeşti pe cineva care te iubeşte este narcisism. Să iubeşti pe cineva care nu te iubeşte, asta da, e dragoste.

Fan-Chiang a întrebat: - Ce este dragostea?

Maestrul a spus: - Să pui mai mult preţ pe efort decât pe recompensă, asta este dragostea. (Confucius)

***

Căsătoria este ceva criminal, fiindcă ucide misterul. Întâlneşti o creatură fermecătoare, te însori cu ea şi, brusc, creatura fermecătoare s-a evaporat: a devenit nevasta ta. Nevasta TA! Ce insultă, ce decădere pentru ea! De fapt, ceea ce ar trebui să cauţi toată viaţa, fără încetare, este o femeie care să nu-ţi aparţină niciodată!

Toată problema dragostei mi se pare a fi aceasta: pentru a fi fericit, ai nevoie de siguranţă, în timp ce, pentru a fi îndrăgostit, ai nevoie de nesiguranţă. Fericirea se bazează pe încredere, pe când dragostea cere îndoială şi nelinişte. Pe scurt, căsătoria a fost – în mare – creată ca să te facă fericit, nu ca să rămâi îndrăgostit. Şi a te îndrăgosti nu e cea mai bună cale de a-ţi găsi fericirea; dacă lucrurile ar fi stat aşa, s-ar fi aflat, de atâta amar de vreme.

***

Este exasperant să-ţi dai seama că îţi pui aceleaşi întrebări ca toată lumea. Asta e o lecţie de modestie.

Oare am dreptate să părăsesc pe cineva care mă iubeşte?

Oare sunt o javră?

Oare la ce foloseşte moartea?

Oare am să fac aceleaşi tâmpenii ca părinţii mei?

Oare poţi să fii fericit şi, dacă da, la ce oră?

Oare este posibil să te îndrăgosteşti fără ca asta să se rezume în sânge, spermă şi lacrimi?

Oare aş putea să câştig MULT MAI MULŢI bani muncind MULT MAI PUŢIN?

După câteva săptămâni de scrupule şi de chinuri, ajung la următoarea concluzie: dacă nevasta e pe cale să-ţi devină prietenă, e timpul să-i propui unei prietene să-ţi devină nevastă.

***

În prima căsătorie cauţi perfecţiunea, în cea de-a doua, cauţi adevărul.

Iată un test foarte simplu, ca să aflaţi dacă sunteţi cu adevărat îndrăgostiţi: dacă, după patru-cinci ore petrecute fără iubită, aceasta începe să vă lipsească, atunci nu sunteţi îndrăgostiţi; dacă eraţi, zece minute de despărţire ar fi fost de ajuns să vă facă viaţa imposibil de suportat.

***

Când minţi, când îi spui unei femei că o iubeşti, e de crezut că minţi, dar ceva, ceva tot te-a împins să îi spui chestia asta, de aceea, este adevărat. (Raymond Radiguet)

***

Fiindcă dragostea nu înseamnă doar să suferi sau să îi faci pe alţii să sufere. Poate însemna şi ambele în acelaşi timp.

***

(to be continued...)

Dragostea dureaza trei ani

2010-07-29T18:06:00.003+03:00

"Dragostea dureaza trei ani" de Frederic Beigbeder, este o carte exceptionala, pe care o recomand oricui.

O sa continui in acest post si in cele viitoare sa postezi citate din aceasta carte.

"Vorbesc cu autoritatea pe care mi-o da esecul." Scott Fitzgerald

"Si ce! Si ce! Nu trebuie sa te complici! Trebuie sa le spui lucrurilor pe nume. Iubesti si, dupa aia, nu mai iubesti." – Francoise Sagan

Cu timpul, iubirea dispare.

Dragostea este o bătălie pierdută dinainte.

La început totul este frumos, chiar şi tu. Nu-ţi vine să crezi că eşti aşa îndrăgostit. Fiecare zi îşi poartă mica încurcătură de miracole. Nimeni de pe faţa pământului n-a mai cunoscut vreodată atâta plăcere. Fericirea există; şi e simplă: este un chip. Universul zâmbeşte. Timp de un an, viaţa nu este decât o înşiruire de dimineţi însorite, chiar şi în după-amiezele cu ninsoare. Scrii cărţi pe această temă. Te căsătoreşti, cât mai iute posibil – de ce să stai pe gânduri, dacă eşti fericit? Gândurile te întristează, viaţa este cea care trebuie să învingă.

În al doilea an, lucrurile încep să se schimbe. Ai devenit tandru. Eşti mândru de înţelegerea care s-a stabilit în sânul cuplului. Îţi înţelegi soţia din priviri; ce bucurie să simţi că eşti una cu ea. Pe stradă, lumea crede că nevasta îţi e soră; chestia asta te flatează dar te şi lucrează. Faceţi dragoste din ce în ce mai rar şi crezi că nu e nimic grav. Eşti convins că dragostea voastră este, pe zi ce trece, tot mai puternică, când, de fapt, sfârşitul lumii este pe aproape. Aperi căsătoria în faţa amicilor burlaci, care nu te mai recunosc. Dar eşti sigur oare că te recunoşti pe tine însuţi în cel ce îşi recită lecţia învăţată papagaliceşte şi se abţine să se uite după domnişoarele proaspete care dau strălucire străzii?

În al treilea an, nu te mai abţii să te uiţi după domnişoarele proaspete care dau stralucire străzii. Nu mai vorbeşti cu soţia ta. La restaurant, stai ore în şir lângă ea, ascultând ce povestesc vecinii de masa. Ieşi în oraş din ce în ce mai des: asta îţi este scuza, ca să nu mai regulezi. Curând după aceea vine şi momentul în care nu-ţi mai poţi suporta nevasta nici o secundă, fiindcă te-ai îndrăgostit de alta. Există un singur punct în privinţa căruia nu te-ai înşelat: viaţa e cea care are, cu adevărat, ultimul cuvânt. În al treile an, ai o veste bună şi una rea. Cea bună: dezgustată, nevasta te părăseşte. Cea rea: începi o nouă carte.

Song of the day!

2010-07-23T14:54:00.002+03:00

Asculta mai multe audio Muzica

Sometimes I get so weird

I even freak myself out

I laugh myself to sleep

It's my lullaby

Sometimes I drive so fast

Just to feel the danger

I wanna scream

It makes me feel alive

Is it enough to love?

Is it enough to breathe?

Somebody rip my heart out

And leave me here to bleed

Is it enough to die?

Somebody save my life

I'd rather be anything but ordinary please

To walk within the lines

Would make my life so boring

I want to know that I

Have been to the extreme

So knock me off my feet

Come on now give it to me

Anything to make me feel alive

Is it enough to love?

Is it enough to breathe?

Somebody rip my heart out

And leave me here to bleed

Is it enough to die?

Somebody save my life

I'd rather be anything but ordinary please.

Let down your defences

Use no common sense

If you look you will see

that this world is a beautiful

accident, turbulent, succulent

opulent permanent, no way

I wanna taste it

Don't wanna waste it away

Sometimes I get so weird

I even freak myself out

I laugh myself to sleep

It's my lullaby

Is it enough?

Is it enough to breathe?

Somebody rip my heart out

And leave me here to bleed

Is it enough to die?

Somebody save my life

I'd rather be anything but ordinary please

Is it enough?

Is it enough to die?

Somebody save my life

I'd rather be anything but ordinary please.

I've learned

2010-07-13T19:45:00.003+03:00

I've learned

View more presentations from alinaramona.

Percepţie

2010-07-13T15:56:00.000+03:00

Copii tind să testeze limitele părinţilor. Aşa cum fiecare are o zonă de confort, omul simte necesitatea de a-şi trasa graniţele propriului teritoriu. Datorită acestui considerent psihologic, copii tind să treacă peste cuvântul “NU”. Se poate observa cu precădere la copii mici (până în 3 ani) faptul că nu percep cuvântul “NU”. De ce?

Ei bine datorită faptului că, încălcarea unei “reguli” pentru ei nu este asociată cu nici o consecinţă. În momentul în care intervine “corecţia” din partea părinţilor prin atribuirea unei pedepse pentru fiecare lucru greşit aceştia încep să îi conştientizeze sensul şi valoarea.

Cu toate acestea, unii indivizi tind să facă acest lucru (de data aceasta conştient) şi în alte situaţii pentru a identifica graniţa pe care ceilalţi o impun în diferite ocazii sau medii. Tind să atace persoana vizată pentru a vedea unde este oprită. O dată pierdut controlul asupra situaţiei şi dacă această persoană reuşeste să obţină în bătălie mai mult decăt eşti dispus în mod normal să îi oferi, războiul e pierdut. Graniţa poate fi restransă cu greu din moment ce persoana respectivă se vede stăpână pe teritoriu.

Acum poţi doar să treci la treabă deoarece ai un alt stăpân.

Ce faci atunci când nu ai chef să faci nimic?

2010-07-12T11:35:00.002+03:00

1. Citeşti sugar cube-urile pe care incă le mai păstrezi – asta te va ajuta să te dai jos din pat.

2. Deschizi calculatorul şi laşi să ruleze playlist-ul preferat.

3. Intri pe facebook să vezi dacă găseşti ceva interesant şi poate într-o manieră maniaco-depresivă începi să ştergi din poze şi din prieteni.

4. Acum că te-ai calmat e timpul să şi mănânci ceva.

5. Cauţi prin calculator sau pe net filmuleţe inspiraţionale, motivaţionale care să îţi reîncarce bateriile.

... te apuci de făcut lucruri cu adevărat importante. Ai lenevit destul în faţa calculatorului!

Don't hold on

2010-07-08T09:25:00.003+03:00

Put me up on your pedestal

I've got nowhere to go but down

You expect the impossible

And it's too much to carry around

Well you tell me I'm beautiful
It feels empty and I don't know why
But it seems that you're searching me
For something you're not going to find

I'm not your anchor so don't hold on
I'm not the answer you got me wrong
I'm not your savior, save your energy
To find out who you are, yeah who you are without me

Wide awake lying next to you

Being careful to get the words right

See it hurts me to tell you this

But it kills me to keep it inside

And I'm alone with the present tense
Making plans is over rated to me
And I don't speak in guarantees
Or at least not the kind that you need

Oooh well I still believe in happy endings
But this just isn't where I wanna spend mine
I believe in now I've said it

I'm not a mirror look inside yourself
I'm not a hero you know too well
I'm not your savior save your energy
To find out who you are, who you are without me

There is something in the music

2010-07-02T23:01:00.002+03:00

Mi se închid ochii şi totuşi încerc să îi ţin deschişi cu 2 melodii pe repeat în căşti. Deşi sunt puţin cam deprimante mă relaxează. E ceva în ritmul melodiei şi nu în versurile pe care oricum nu le mai desluşesc la ora asta.

şi asta:

O seară liniştită vă doresc!
A.R.

Confuzie

2010-06-28T13:49:00.004+03:00

Entuziasm, dans, emoţii, confuzie şi o doză considerabilă de nebunie. Ritmuri ce poartă cu ele amintiri din vremuri apuse, pe care le-am purtat cu mine atâta amar de vreme şi pe care le-am retrăit de curând. Mi-am amintit de mine şi totuşi de o altă persoană, mai veselă care obişnuia să trăiască clipa, pe care nu o putea doborâ nimeni şi nimic. Eram eu şi totuşi de ce nu mă recunosc ?

Mă uit acum la varianta îmbunătăţită sau cel puţin aşa îmi place să cred. Deasemenea cred că la un momendat am deraiat şi eu personal cu trenul numit viaţă şi acum e cam greu să îl pun din nou pe şine, e greu să revin la drumul iniţial din moment ce ajung cu întârziere în fiecare gară. Şi totuşi … daca cei ce trebuiau să mă întâlnească m-au aşteptat ? Sau poate chiar eu aştept pe cineva să mă prindă din urmă ?

Live like we're dying

2010-06-22T13:53:00.005+03:00

***

Sometimes we fall down, can't get back up

We're hiding behind skin that's too tough

How come we don't say I love you enough?

'Til it's too late, it's not too late

Our hearts are hungry for a food that won't come

And we could make a feast from this crumbs

And we're all staring down the barrel of a gun

So if your life flashed before you, what would you wish you would've done?

Yeah, we have to start lookin' at the hands of the time we've been given

If this is all we've got, then we gotta start thinkin'

If every second counts on a clock that's tickin'

Gotta live like we're dying

And if your plane fell out of the skies

Who would you call with your last goodbye?

Should be so careful who we left out of our lives

And when we long for absolution, there will be no one on the line.

We only got 86 400 seconds in a day

Turn it all around or to throw it all away

We gotta tell'em that we lov'em while we have the chance to say

We gotta live like we're dying...

***

Dan Pink at TED

2010-06-18T17:49:00.003+03:00

Enjoy
A.R.

All you have is this moment

2010-06-18T15:26:00.002+03:00

“Excuses are like assholes, we all have one, and they all stink!”

Nu mai pot
Am incercat
Nu-mi iese.
Nu aveam de unde să ştiu
De ce întotdeauna mi se întâmplă numai mie ?
Am obosit
Îmi pare rău
Mi-aş dori însă…
Dacă aş putea …
Poate mai târziu
Chiar trebuie să fac asta ?
Am lucruri mai importante de făcut

Niciodată nu este vina noastră. Altcineva, rău intenţionat ne-a făcut o farsă, ne-a cauzat un prejudiciu şi aşa mai departe. Eu, sunt foarte bun/ă în ceea ce fac însă nu mă apreciază şeful, colegii mă invidiază, statul mă copleşeşte cu taxe, familia nu mă înţelege. Sunt doar un geniu neînţeles.

Toţi suntem genii, suntem capabili de lucruri extraordinare dar nu le facem pentru că nimeni nu ne înţelege.

Bullshit!

Nu le facem pentru că ne este frică ! Pentru că în faţa celorlalţi nu suntem decât nişte laşi demni de milă. Întotdeauna vom găsi pe cineva pe care să dăm vina pentru că ne este frică de părerea celorlalţi, pentru că ne este frică de eşecuri. Dar cum spunea şi George Washington Carver : “Ninety-nine percent of the failures come from people who have the habit of making excuses”.
Ne este frică de necunoscut. În faţa problemelor ne vom întoarce să contemplăm ce s-a întâmplat, ne vom plânge de milă, ne vom văita de nedreptăţile lumii pentru că este mult mai uşor decât să priveşti spre viitor şi să vezi cum poţi îndrepta greşeala. Pentru că în primă fază vezi totul negru, nu poţi desluşi nimic din ce se va întâmpla şi asta ne sperie. Însă acesta este locul unde putem găsi curajul. Dacă ne proiectăm toate visele, toate obiectivele în viitor şi privind spre acesta le vom vedea ca rezultate tangibile, atunci ne vom înarma de curajul de care este nevoie pentru a înfrunta problemele trecutului. Tot ce avem este ACUM. Este clipa care face diferenţa.

Where are you?

Here.

What time is it?

Now.

What are you?

This moment.

Din filmul “Peaceful Warrior“

Acum ceva vreme, credeam că a fi curajos înseamnă să fii fără frică şi doar cei care nu au cunoscut frica se pot numi curajoşi. Dar aşa cum există bine şi rău, ying şi yang, aşa şi curajul nu poate exista în absenţa fricii.
“Courage is doing what you are afraid to do. There can be no courage unless you are scared.” - Eddie Richenbacher
Cel mai reprezentativ citat, care la momentul respectiv a fost un “aha” moment este : “Courage is scaring the hell out of you and still going for it.” – din păcate nu ştiu cui îi aparţin de drept aceste cuvinte.

43 Things personality quiz

2010-06-18T14:31:00.003+03:00

I took the 43 Things Personality Quiz

and found out I'm a

Spiritual Extroverted Builder

Seize the day!

2010-06-14T20:09:00.001+03:00

"If you live each day as if it was your last, someday you'll most certainly be right."

Aseară am visat că am murit. Îmi vedeam de sus trupul neînsufleţit, priveam resemnarea în ochii celor ce mă priveau şi simţeam o linişte pe care nu puteam să o explic. Cu resemnare mi-am spus: ştiam că o să se întâmple asta dar nu m-am gândit la faptul că era un lucru cert, că am încetat să mai exist la doar 22 de ani. Nu exista nici o urmă de regret în mine, doar resemnare privind la pregătirile ce aveau loc în mod tradiţional.

Se spune că atunci când îţi visezi moartea o să îţi meargă bine. Nu sunt superstiţioasă şi nu plec urechea la astfel de vorbe din bătrâni.

M-am trezit foarte liniştită de dimineaţă şi m-am apucat de învăţat. Îmi reveneau pe parcurs frânturi din vis. M-a făcut să mă gândesc la faptul că nu am riscat destul de mult până acum, la faptul că nu am trăit clipa - nu în modul exagerat şi nesăbuit - ci pur şi simplu. Mai am multe de făcut, de învăţat, de trăit ... dar atât de puţin timp.

În fiecare dimineaţă aleg să îmi înving fricile pentru că doar atunci când voi reuşi să le înving voi simţi că am trăit cu adevărat.

Carpe diem!

A.R.

Motivation

2010-06-13T13:53:00.001+03:00

Uitasem ce înseamnă să trebuiască să înveţi. Să te pregăteşti pentru un examen, de data asta e ceva mai serios ce-i drept. Nu ştiu la ce să mă aştept dar nu am emoţii. Până la urmă fac ceea ce pot, cu ceea ce am acolo unde sunt.

Enjoy this!

Words of wisdom

2010-06-12T20:46:00.002+03:00

“If you don’t like your job, you don’t strike! You just go in every day, and do it really half assed. That’s the American way.” ~Homer

“There are 3 kinds of people in this world… those that can count…. and those that can’t.”

“The early bird gets the worm, but the second mouse gets the cheese. “

“You grow up the day you have your first real laugh – at yourself.”

“You have a right to your opinions. I just don’t want to hear them.”

“You have to stay in shape. My grandmother, she started walking five miles a day when she was 60. She’s 97 today and we don’t know where the hell she is.” ~Ellen Degeneres

“You’re only given a little spark of madness. You mustn’t lose it.” ~Robin Williams

“There is no elevator to success. You have to take the stairs.”

“I have not failed. I’ve just found 10,000 ways that won’t work.” ~Thomas Edison.

“A study in the Washington Post says that women have better verbal skills than men. I just have one thing to say to the authors of that study: Duh.” ~Conan O’Brien

“The main thing is keeping the main thing the main thing.”

“Have no fear of perfection–you’ll never reach it.” ~Salvador Dali

“When you’re in jail, a good friend will be trying to bail you out. A best friend will be in the cell next to you saying, ‘Damn, that was fun.’”

“The surest sign that intelligent life exists elsewhere in the universe is that it has never tried to contact us.” ~Bill Watterson, Calvin and Hobbes

“You can’t have everything… where would you put it?” ~Steven Wright

“Son, if you really want something in this life, you have to work for it. Now quiet! They’re about to announce the lottery numbers.” ~Homer Simpson

“Never go to a doctor whose office plants have died.”

“I plan on living forever. So far, so good.”

A.R.

Story

2010-06-11T21:51:00.001+03:00

His name was Fleming, and he was a poor Scottish farmer. One day, while trying to make a living for his family, he heard a cry for help coming from a nearby bog. He dropped his tools and ran to the bog.

There, mired to his waist in black muck, was a terrified boy, screaming and struggling to free himself. Farmer Fleming saved the lad from what could have been a slow and terrifying death.

The next day, a fancy carriage pulled up to the Scotsman’s sparse surroundings. An elegantly dressed nobleman stepped out and introduced himself as the father of the boy Farmer Fleming had saved.

”I want to repay you,” said the nobleman. “You saved my son’s life.”

“No, I can’t accept payment for what I did,” the Scottish farmer replied waving off the offer. At that moment, the farmer’s own son came to the door of the family hovel.

”Is that your son?” the nobleman asked.

”Yes,” the farmer replied proudly.

“I’ll make you a deal. Let me provide him with the level of education my own son will enjoy. If the lad is anything like his father, he’ll no doubt grow to be a man we both will be proud of.” And that he did.

Farmer Fleming’s son attended the very best schools and in time, graduated from St. Mary’s Hospital Medical School in London, and went on to become known throughout the world as the noted Sir Alexander Fleming, the discoverer of Penicillin.

Years afterward, the same nobleman’s son who was saved from the bog was stricken with pneumonia.

What saved his life this time? Penicillin.

The name of the nobleman? Lord Randolph Churchill . His son’s name?

Sir Winston Churchill.

Someone once said: What goes around comes around.

Work like you don’t need the money.

Love like you’ve never been hurt.

Dance like nobody’s watching.

Sing like nobody’s listening.

Live like it’s Heaven on Earth.

Don't assume!

2010-06-10T20:44:00.001+03:00

A woman was waiting at an airport one night

With several long hours before her flight

She hunted for a book in the airport shop

Bought a bag of cookies and found a place to drop

She was engrossed in her book but happened to see

That the man beside her as bold as could be

Grabbed a cookie or two from the bag between

Which she tried to ignore to avoid a scene

She munched cookies and watched the clock

As this gutsy cookie thief diminished her stock

She was getting more irritated as the minutes ticked by

Thinking “If I wasn’t so nice I’d blacken his eye”

With each cookie she took he took one too

And when only one was left she wondered what he’d do

With a smile on his face and a nervous laugh

He took the last cookie and broke it in half

He offered her half as he ate the other

She snatched it from him and thought “Oh brother

This guy has some nerve and he’s also rude

Why he didn’t even show any gratitude”

She had never known when she had been so galled

And sighed with relief when her flight was called

She gathered her belongings and headed for the gate

Refusing to look back at the thieving ingrate

She boarded the plane and sank in her seat

Then sought her book which was almost complete

As she reached in her baggage she gasped with surprise

There was her bag of cookies in front of her eyes

“If mine are here” she moaned with despair

“Then the others were his and he tried to share”

“Too late to apologize she realized with grief”

That she was the rude one, the ingrate, the thief

By: Valerie Cox

Leapsa

2010-06-09T18:55:00.003+03:00

SUNT… deci exist

AS VREA… sa calatoresc

PASTREZ… "sugar cube"-urile in portofel

MI-AS DORI… sa plec maine ... without looking back

NU IMI PLACE… sa astept

MA TEM… pentru altii, rareori pentru mine

AUD… ce gandesti cateodata

IMI PARE RAU… ei bine nu.

IMI PLAC…provocarile

NU SUNT…ipocrita

CANT… cateodata

NICIODATA… nu ofer o a doua sansa.

RAR… fac ceea ce nu vreau.

PLANG… in medie o data pe an.

NU SUNT MULTUMITA… de multe in general.

NU IMI PLACE… sa stau fara sa fac nimic.

AM NEVOIE … de libertate!

AR TREBUI… si totusi ALEG!

O dau mai departe doritorilor.

A.R.

Azi imi place mult melodia asta:

I still believe

2010-06-08T14:36:00.003+03:00

Sunt momente care rămân imprimate în memorie pentru totdeauna. Căutând prin mapa cu acte şi alte documente importante am găsit şi însemnările pe care le-am făcut în noiembrie 2008. La una din sesiuni ni s-a propus să ne luăm câteva minute în care să reflectăm la viziunea noastră personală şi la creare unui fel de „crez” al nostru personal. Atunci am scris:

I believe in self motivation and self determination. I believe in breaking down all barriers and defying all limits. In the years that come I see no limits whatsoever. I am in charged of my own emotions and thoughts; I really believe that I am the only one that can have an impact in me and that I can guide other people too. Challenges are everywhere for making us develop more and for not taking everything for granted. I am here now, but I also know where I will be in the next 5 years.

A fost conferinta la care am invatat ca in viata ... "I have a lot of questions, but part of having my life full of questions is by knowing what my fears are running to them and not from them." - Dey

Ne place sa fim stăpâni pe propria noastră viaţă, încercăm să dărâmăm toate barierele pe care ni le impune societatea, suntem rebeli, nonconformişti. Dar în acelaşi timp fugim de responsabilitate. Întotdeauna este mai uşor să arăţi cu degetul, să cauţi vinovaţi, să judeci. Şi chiar atunci când nu adoptăm această atitudine agresivă faţă de ceilalţi, devenim complici prin tăcere, prin neimplicare, prin faptul că eşti un spectator la atrocităţile celorlalţi. Nu îl acuzi pe celălalt însă faci orice să te scuzi pe tine.

Am învăţat să NU îmi cer scuze. Şi nu mă refer la micile greşeli pe care le facem în fiecare zi. Nu îmi cer scuze atunci când am creat o problemă fie prin participarea mea activă sau pasivă ci îmi asum responsabilitatea. Nu îmi cer scuze atunci când nu am fost implicată în nici un mod în crearea unei probleme atâta timp cât vorbele celorlalţi trec pe lângă urechile mele în timp ce sunt asurzită de ecoul conştiinţei mele. Nu trăiesc viaţa după regulile celorlalţi ci după principiile şi valorile pe care le-am adoptat. Nu cer celorlalţi să semene cu mine pentru că frumuseţea unui individ stă în însăşi unicitatea sa.Chiar şi atunci când nu înţeleg, nu judec.

"In life we walk on the streets of our cities ... without being noticed." - Dey
Sunt adesea uimită de ceea ce se cheamă spirit de turmă.Văd tot felul de clone, de copii ieftine, de indivizi fără pic de personalitate, de demnitate sau de caracter. Oameni ce în încercarea de a imita pe cinveva sperând astfel şi la bunurile acestuia nu devin decât instrumente de amuzament public. Ne-am născut cu dreptul de a fi unici, de a fi speciali, de a fi excepţionali şi renunţăm la el în favoarea unor trend-uri.
Life is a beautiful journey ... it is if you run towords your fears and not from them.
Conştiinţă vă doresc să aveţi!
A.R.

Murphy

2010-06-06T16:38:00.002+03:00

Pentru cunoscatori

Fazele unui proiect:
1.Exaltare
2.Dezamagire
3.Confuzie
4.Cautarea vinovatului
5.Pedepsirea nevinovatului
6.Recompensa pentru neimplicat.

Legile comitetului
1. Nu veni niciodata la timp, vei fi etichetat ca incepator.
2. Nu spune nimic pana cand intalnirea nu trece de jumatate; vei fi etichetat ca intelept
3. Fii cat se poate de vag; previne iritarea celorlalti.
4. Cand ai dubii, sugereaza formarea unui subcomitet.
5. Fii primul care propui ridicarea sedintei; propunerea te va face popular, caci asta asteapta toata lumea.

Vrajitorul din Oz catre sperietoarea de ciori: Nu pot sa-ti dau creier, dar pot sa-ti dau o diploma.

Cine rade la urma, gandeste mai incet.

Speechless

2010-06-05T21:18:00.000+03:00

No words tonight!

A.R.

O zi frumoasa

2010-06-03T14:17:00.002+03:00

O zi ce a început de la 7. M-am pregătit conştiincios pentru discuţia ce urma să o port cu B. , căruia nu i-am reţinut nici măcar numele de familie. Am ajuns la locul stabilit cu o jumătate de ora mai devreme, evident; numai mie poate să îmi iasă faza asta. Şi oricum am mai aşteptat încă jumătate de oră pentru că era plecat. Dar sincer, a meritat! Am purtat o conversaţie de 15 minute, impropriu spus pentru că a vorbit mai mult el, timp în care îl ascultam şi făceam corelaţii în mintea mea cu situaţii pe care le trăisem deja. A fost plăcut, inteligent şi un pic waw. O premieră de altfel. Sunt conştientă că am vorbit mai mult pentru mine acum pentru că nu se înţelege prea mult, aşa, scos din context.

Acum revin la studiat. Abia am început codul de procedură penală, am trecut o dată prin el, rămâne să aprofundez. Pentru astăzi atât mi-am propus urmând ca de mâine să mă apuc de codul de procedura civilă care e mai stufos.

Îmi place ziua de astăzi, este o zi frumoasă, ceea ce vă doresc şi vouă să aveţi.

Cu respect,
A.R.

Keep going

2010-05-31T17:25:00.007+03:00

Cald, zăpuşeală, grabă mare şi un strop de ploie. Cam aşa se reduc zilele astea. Totul începe de dimineaţa când deschid anevoios ochii şi rostesc cuvintele pe care nu le-am mai folosit de mult: "5 minute! Mai vreau doar 5 minute, hai fie şi 4". Încep ziua umblând fie după acte, fie după print-uri, după tot felul de chestii de care mă trezesc că am nevoie. Se mai întâmplă să am şi flexi time dar nu atât de mult încât să pot face altceva folositor şi atunci îl petrec făcând analiză. Mă simt mai responsabilă în ultimul timp şi am impresia că nu sunt singura pentru ca mi se întamplă să mă sune persoane să îmi spună chestii şi să îmi ceară sfatul. So far so good dar de unde şi impresia că mă pricep la copii? M-am surprins şi pe mine la capitolul ăsta. În fine!

După atâta alergătură, cel mai preţios timp este cel petrecut cu fetele. Mai ales acum când nu trebuie să ne certăm pentru chestii ce nici măcar nu ne aparţin şi putem vorbi doar despre noi, normal, ca fetele. Suntem noi şi atât; legate de prietenie, de încredere şi nu de norme şi obligaţiuni (ca să încep să mă acomodez cu termenii ;)) ) Experimentăm lumea diferit, vedem lucrurile cu alţi ochi, vedem unde am greşit şi unde e loc de mai bine. Mă bucur că am început să revin la atitudinea pe care o aveam acum ceva timp şi de care îmi era dor.

Acolo unde ura, invidia şi minciuna nu au triumfat înseamnă că a câştigat încrederea.

Cu respect,

A.R.

În viaţă atitudinea controlează altitudinea

2010-05-29T11:14:00.005+03:00

Care poate fi farmecul unei zile pline de birocraţie? O zi în care alergi după hârtii, unele cât o palmă, pe care le plăteşti ca şi cum nu ar fi ale tale, nu ţi-ar reflecta viaţa ta ci pe a altcuiva. O dimineaţă în care te-ai trezit odată cu razele soarelui(/găinile) pentru a putea prinde un rând mai în faţă, pentru a nu-ţi irosi o zi întreagă la un şir interminabil?

Cam acestea erau gândurile mele în momentul în care înşiram pe hârtie toate documentele ce îmi erau necesare şi pe care trebuia să le obţin în timp util: totul într-o zi. Am privit apoi lista pe ambele părţi şi mi-am spus: Se poate! Binenţeles că se poate! Am ales astfel să fiu optimistă. Oricum nu aş fi putut schimba nimic din proceduri prin simpla mea atitudine negativă.

M-am trezit dimineaţă, cu greu, dar m-am trezit. Am plecat să îmi scot cazierul judiciar; în faţa blocului era un domn care deşi este politicos de fiecare dată când mă vede, astăzi mi-a urat o zi frumoasă, ca şi cum ar fi ştiut la ce mă gândem şi ce îmi doream. Şi cum un zâmbet naşte al zâmbet, mi-am luat doza necesară de optimism. Am ştiut atunci că urma să am o zi frumoasă.

Abia când am ajuns la oficiul unde se eliberează cazierul am realizat faptul că nu aveam buletinul la mine. Parcă mă încercau câteva emoţii negative dar le-am înlăturat şi m-am întors acasă să îmi iau buletinul. De la un lucru atât de simplu am ajus să trezesc aproape toţi vecinii pentru a-mi recupera cartea de identitate din grădiniţa din faţa blocului. Am rugat-o pe sora mea să mi-l arunce pe geam pentru a nu mai urca eu, iar ea l-a aruncat exact în momentul în care eu îi spuneam: Ai grijă să nu ... cadă în grădiniţă. Prea târziu. Dar lumea a cooperat cu mine, l-am recuperat şi mi-am reluat călătoria.

Pentru prima dată am reuşit să îmi scot cazierul fără să mă plimb pe la Poştă şi pe la Finanţe, am plătit taxele în acelaşi oficiu de unde l-am eliberat. Am terminat repede şi deşi mă grăbeam, m-am oprit să ajut o doamnă să îşi completeze actele. La urma urmei ce mi se mai putea întâmpla? Doar urma să am o zi plină de aventuri. Şi cum se spune: “ if you can not beat it, cope with it”.

Am mers apoi la Finanţe. Îmi place forfota de acolo, oamenii care se agită pe zecile de coridoare întortocheate. Am experimentat ce înseamnă să îţi scoţi cazierul fiscal. Doar 5 birouri, doar 5.

Primele 2 realizări ale mele şi cele mai importante. Acum mă pot mândri: cazierele mele sunt la fel de curate precum conştiinţa unui bebeluş.

M-am îndreptat cu paşi repezi către medicul de familie pentru o adeverinţă. Am ajuns pe la ora 11. Avea program după-amiaza, începând cu ora 14. Flexi time. Mai aveam şi alte sarcini minore de care trebuia să mă ocup. Am plecat în centru şi m-am abătut pe la Universitate pentru a-mi elibera diploma de bac pe care le-am predat-o din 2006...era şi timpul. Mă îndreptam către următorul punct al călătoriei mele când m-am întâlnit cu fetele. Parcă le-am chemat cu gândul. Am petrecut câteva ore împreună, am râs, ne-am relaxat şi apoi am reuşit să îmi iau adeverinţa medicală. Ba chiar am trecut prin piaţă şi am apucat să şi gătesc ceva.

A fost o zi frumoasă şi productivă. Cine spune că birocraţia nu e frumoasă? Este, trebuie doar să ştii din ce unghi să o priveşti.

Toate cele bune,

A.R.

Key of success

2010-05-25T18:20:00.004+03:00

"Do what you can, with what you have, where you are." - Theodore Roosevelt

Cineva m-a întrebat care este cheia succesului pentru mine.

Nu m-am gândit niciodată la lucrul ăsta. Nu mi-am pus niciodată întrebarea : „ce fac eu diferit faţă de ceilalţi?”. În momentul în care mi-am asumat o responsabilitate, m-am concentrat asupra activităţii mele şi pot spune că m-am dedicat 200%. Pentru că am vrut să dau ce am mai bun, pentru că eram conştientă că realizările mele sunt cele care mă reprezintă şi nu vorbele mele sau ale celorlalţi despre mine. Pentru că în momentul în care simţeam că nu mai am ce da şi că mă lasă puterile am inspirat adânc şi am mers mai departe. Pentru că în faţa responsabilităţilor m-am pus pe mine pe ultimul loc.

Deasemenea, succesul este relativ. Când ştii că ai succes? Dacă ti-ai îndeplinit obiectivele poţi spune că ai succes? Da. Doar că unii îşi iau timp să sărbătorească fiecare succes. Eu nu m-am oprit niciodată să sărbătoresc succesul sau să "miros florile" cum se spune. Viaţa mea se aseamănă cu ruta unui TGV (Train à Grande Vitesse), merg cu viteză prin viaţă, încercând să ating "succesul". Dar cu cât sunt mai aproape de a-mi îndeplini un obiectiv, „succesul” parcă se depărtează şi mai mult. Poate din această cauză unii spun că succesul nu este o destinaţie ci o întreagă călătorie. Succesul este relativ deoarece se măsoară prin prisma fiecăruia. Un rezultat poate părea ordinar în faţa unei persoane care a avut realizări mai mari în viaţă şi poate fi un real succes pentru cineva care visează să aibă rezultatul respectiv. Totul se cântăreşte prin ochii privitorului.

Pentru mine succes înseamnă să reuşesc acolo unde alţii nu au reuşit. Să am o contribuţie unică şi importantă pentru ceilalţi. Din punctul meu de vedere încă nu am cunoscut „succesul”. Aşa cum afirma şi Robert Frost:

***

“Two roads diverged in a wood, I

– I took the one less traveled by,

And that has made all the difference”.

***

A wish for leaders

2010-05-24T17:38:00.004+03:00

În timp ce încercam să fac puţină ordine în calculator am găsit un sugar cube foarte drăguţ de la o conferinţă ce a ocupat mult timp primul loc în rândul conferinţelor la care am participat.

***

I sincerely wish you will have the experience of thinking up a new idea, planning it, organizing it, and following it to completion, and then have it magnificently successful. I also hope you'll go through the same process and have something "bomb out."
-
I wish you could know how it feels "to run" with all your heart and lose... horribly. I wish that you could achieve some great good for mankind, but have nobody know about it except you.
I wish you could find something so worthwhile that you deem it worthy of investing your life within it.
-
I hope you become so frustrated and challenged enough to begin to push back the very barriers of your own personal limitations.
-
I hope you make a stupid mistake and get caught red handed and are big enough to say those magic words: "I was wrong."
-
I hope you give so much of yourself that some days you wonder if its worth the effort.
I wish for you a magnificent obsession that will give you reason for living and purpose and direction and life.
-
I wish for you the worst kind of criticism for everything you do, because that makes you fight to achieve beyond what you normally would.
I wish for you the experience of leadership.
***
- Earl Reum

Astăzi îmi place mult melodia asta:

Mieux vivre sa vie!

2010-05-21T14:14:00.003+03:00

Ieri am fost pana la sora mea prin alianta, Pruny care se lupta cu licenta. Mi-a placut sa observ gandirea pe care a cultivat-o pe parcursul experientei de voluntariat si rezultatele networking-ului. Incerc sa ma fac utila si eu venind cu o viziune mai tehnica si mai critica asupra subiectului abordat. M-am abonat astfel la revista Psychologies varianta franceza si cea romaneasca si acum fac comparatii intre cele 2. Imi e cam greu sa ma concentrez pe un singur subiect pentru ca sunt foarte multe si variate iar curiozitatea ma poarta din articol in articol.

Inca nu imi explic cum poate sa imi placa si sa imi displaca un lucru in acelasi timp. Ma refer la limba franceza. Imi place pentru ca denota eleganta, pentru ca are un aer sofisticat si imi displace pentru ca am fost obligata sa o invat. Desi stiu franceza refuz sa o vorbesc.

Pe langa aceasta activitate, am mai avut una destul de complexa in ultimul timp: eu. Mi-am facut o analiza folosind cateva teste specializate pentru a vedea care sunt aptitudinile pe care mi le-am dezvoltat si cu aceasta ocazie mi-am facut o "radiografie". A rezultat ca ma cunosc foarte bine, stiu care imi sunt limitele si ce sunt capabila sa fac.

Mi-am identificat cu aceasta ocazie si punctele "de imbunatatit" si m-am apucat de treaba.

Intre istorie si prezent

2010-05-11T14:09:00.004+03:00

In cercetarea pe care am inceput-o de cateva luni, am realizat ca in facultate am studiat istorie desi se pretindea a fi managementul firmei. Acestea acum imi folosesc ca baza si exemple de "asa nu". Nu voi sustine ca a fost inutila deoarece are totusi un merit. Acela de a-mi permite sa realizez ceea ce nu stiu si mai mult de a nu repeta greselile altora.

Toate studiile recente, toate sistemele si studiile de caz fac referire la managementul traditional.
Conform unui studiu realizat de catre The Gallup Organization, marii manageri au o trasatura comuna si anume: nu se feresc sa incalce toate regulile considerate sacre de managementul traditional.

Un simplu exemplu pe care il voi da, deasemenea preluat din cercetarile celor de la The Gallup Organization este cu privire la intelepciune.

" Intelepciunea conventionala te indeamna sa:

1. Alegi oamenii ... dupa experienta, inteligenta si hotararea lor

2. Stabilesti asteptarile ... definind pasii corecti

3. Motivezi oamenii ... asteptandu-i sa-si identifice si sa-si depaseasca slabiciunile

4. Le stimulezi dezvoltarea ... ajutandu-i sa invete si sa promoveze

Viziunea revolutionara pe care au introdus-o marii manageri este urmatoarea:

Oamenii nu se schimba atat de mult

Nu-ti pierde vremea incercand sa adaugi ceva acolo unde n-a fost sa fie

Incearca sa profiti de ceea ce exista deja

E o sarcina suficient de dificila.

Aplicand aceasta viziune la atributiile fundamentale ale rolului de catalizator, vom obtine:

- Cand aleg o persoana, ei o aleg pentru talentul ... nu doar pentru experienta, inteligenta sau hotararea ei.

- Cand stabilesc asteptarile, au grija sa defineasca rezultatele pe care le asteapta ... nu pasii care trebuie urmati

- Cand motiveaza o persoana, se concentreaza pe punctele lor forte ... nu pe cele slabe

- Cand sprijina dezvoltarea cuiva, il ajuta sa-si gaseasca locul potrivit... nu neaparat sa urce pe urmatoarea treapta a carierei. "

Desi pare simplu este nevoie de o munca asidua pentru a reusi sa identifici adevaratele talente si mai ales sa le plasezi in mediul propice dezvoltarii acestora. Un alt aspect ce mi-a atras atentia a fost acela al realizarii unei distinctii intre abilitati, cunostinte si talent. Am observat in foarte multe oferte de job faptul ca sunt enumerate la competente lucruri care tin de talent, abilitati si cunostinte, ba chiar indeletniciri. Cert este ca in timp ce abilitatile si cunostintele pot fi asimilate si transferate de la un individ la altul, talentul nu poate fi "cultivat". Acesta este o caracteristica cu care individul se naste si care ii contureaza personalitatea.

Voi mai reveni cu post-uri pe aceasta tema pentru a nu il face pe cel de astazi kilometric.

Cu respect,

A.R.

P.S: Ca si tema de gandire: Care sunt talentele tale (competitionale, mentale si rationale)?

Rime

2010-05-07T14:30:00.002+03:00

Vad oameni buni in orice parte

Caci mi-am pierdut vederea inca din ’87.

Aud lucruri bune si prospere

Dar nu la adresa tarii mele.

Am crescut cu Arghezi si Eminescu,

Ca sa ma multumesc apoi cu Paunescu.

Cartea ce era slavita,

Astazi e din ce in ce mai umilita.

Ca sa fii manager nu-ti trebuie carte

Trebuie doar sa ai pe cineva in spate.

In timp ce unii invata pe rupte,

Altii fura fara sa se uite.

Din tot ce a fost mai bun si scump pe aceasta lume,

Am ales sa fabricam bombe si uzine.

S-a descoperit recent o noua boala,

Ce unii o numesc “criza financiara”.

Si inchei cu noua cantare a Romaniei marca Bendeac.

Sa strangem cureaua ... dar de unde?

2010-05-07T13:48:00.002+03:00

Totul merge din rau in mai rau. In timp ce alte tari au iesit din criza, noi inca ne mai agitam pe fundul sacului. Venim cu scuze cum ar fi faptul ca alte tari au sisteme mai bune, economie mai puternica. Corect! Dar meritul tot al lor este. Astazi incercam sa vedem cum facem si noi sa mai carpim pe ici pe colo sa iesim din datorii creand in acelasi timp altele.

Ce ar trebui sa creasca sau sa scada?

Sa crestem TVA-ul si conta unica sau sa scadem salariile? Cert este ca trebuie sa avem bani pentru pensii. Pai si normal ca nu ne mai ajung banii si nici nu mai avem de unde sa ne mai imprumutam cand suntem inglobati in datorii, cand in timp ce altii strangeau cureaua noi imprumutam bani sa platim pensiile. A nu se intelege ca nu sunt de acord cu plata pensiilor sau ca pretind reducerea acestora. Ideea este aceea ca in momentul in care imprumuti bani sau iei bani dintr-un sector trebuie sa te gandesti sa investesti banii in asa fel incat sa iti permiti sa platesti si pensiile si salariile bugetarilor dar sa iti permiti sa platesti si dobanzile si chiar sa dai banii inapoi la un momendat.

Cuvantul cheie este investitie!

Obligatia statului nu este doar fata de pensionari si bugetari ci fata de toti cetatenii fie ei salariati, privatizati sau cu orice alt statut. Dar pana sa vina cineva cu o solutie viabila care sa ne aduca si pe noi la linia de plutire (Doamne ajuta sa se intample asta!) ne certam pe toate canalele de comunicare. Se cearta bugetarii cu privatizatii, pensionarii cu salariatii si asa mai departe.

Ne mai aducem oare aminte de Testamentul lui Tudor Arghezi?

Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,

Decât un nume adunat pe o carte,

În seara răzvrătită care vine

De la străbunii mei până la tine,

Prin rapi şi gropi adânci

Suite de bătrânii mei pe brânci

Şi care, tânăr, să le urci te-aşteaptă

Cartea mea-i, fiule, o treaptă.

Aşeaz-o cu credinţa căpătâi.

Ea e hrişovul vostru cel dintâi.

Al robilor cu săricile, pline

De osemintele vărsate-n mine.

Ca să schimbăm, acum, intâia oară

Sapa-n condei şi brazda-n calimară

Bătrânii au adunat, printre plavani,

Sudoarea muncii sutelor de ani.

Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite

Eu am ivit cuvinte potrivite

Şi leagane urmaşilor stăpâni.

Şi, frământate mii de săptămâni

Le-am prefecut în versuri şi-n icoane,

Făcui din zdrenţe muguri şi coroane.

Veninul strâns l-am preschimbat în miere,

Lăsând întreaga dulcea lui putere

Am luat ocara, şi torcând uşure

Am pus-o când să-mbie, când să-njure.

Am luat cenuşa morţilor din vatră

Şi am făcut-o Dumnezeu de piatră,

Hotar înalt, cu două lumi pe poale,

Păzând în piscul datoriei tale.

Durerea noastra surdă şi amară

O grămădii pe-o singură vioară,

Pe care ascultând-o a jucat

Stăpânul, ca un ţap înjunghiat.

Din bube, mucegaiuri şi noroi

Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi.

Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte

Si izbăveste-ncet pedesitor

Odrasla vie-a crimei tuturor.

E-ndreptăţirea ramurei obscure

Ieşită la lumină din padure

Şi dând în vârf, ca un ciorchin de negi

Rodul durerii de vecii întregi.

Întinsă leneşă pe canapea,

Domniţa suferă în cartea mea.

Slovă de foc şi slovă faurită

Împarechiate-n carte se mărită,

Ca fierul cald îmbrăţişat în cleşte.

Robul a scris-o, Domnul o citeşte,

Făr-a cunoaşte ca-n adîncul ei

Zace mania bunilor mei.

... si cu ei zacem si noi, cei care invatam sa aducem performanta in domeniul nostru de specialitate in timp ce locurile noastre sunt ocupate de oameni ce nu au mai mult de 8 clase si care strang din umeri in fata unor probleme de interes national.

Din lumea celor mici,

A.R.

When it's over...it's over!

2010-05-04T18:14:00.003+03:00

Nu imi place sa ma agat de trecut. Este adevarat, ne atasam de lucruri, locuri, oameni insa nimic nu dureaza o eternitate.

Amintiri. Un vis, un ideal pe care ni l-am setat. Il vizualizam, credeam ca e unitar insa fiecare ii acordase un "final touch". Zile de 72 de ore, o lume perfecta proiectata pe retina si dorinta de a te dezvolta crescanda. Nimic nu era de ajuns, nimic nu era bun caci se putea si mai bine. In valtoarea intamplarilor, a muncii asidue a unora, a prostiei infinite a altora, totul capata o forma distorsionata.

Nu am nici un regret pentru ceea ce am facut sau nu am facut. In final iau tot ceea ce a fost mai bun si asta nu imi poate lua nimeni. Nu am nici un regret pentru ca in final am castigat desi nu mi-am dat seama inca de la inceput. Am castigat pentru ca m-am detasat, pentru ca nu imi mai pasa, pentru ca s-a terminat. Am castigat pentru ca fiecare a castigat ceea ce a meritat.

Nu ma agat de trecut pentru ca am demonstrat ceea ce trebuia sa demonstrez cand doar ma straduiam sa fac ceea ce stiu mai bine.

Indiferenta este eliberatoare pentru cel ce o practica si o tortura pentru cel ce este tratat cu indiferenta.

Astazi vreau sa spun "Sfarsit", "The end", "Fin".

Impas

2010-05-02T11:12:00.004+03:00

Sa nu spui niciodata: "mai rau de atat nu se poate". Lucruri radicale se pot intampla intr-o fractiune de secunda. Nu stii niciodata cand esti in siguranta sau cand soarta iti mai joaca o farsa. E ca si cum ar studia fenomene diferite pe noi, pentru a ne testa reactiile. Cand simti ca esti cu picioarele pe pamant, sigur de tot ceea ce este in jurul tau, viata iti demonstreaza, inca o data, ca nu esti decat o frunza in vant, dirijata de hazard. O secunda, cat te-ai oprit sa te uiti in urma si poate fi fractiunea care ti-a salvat viata sau care te-a ucis.

Dimineata m-am trezit cu o apasare. Nu se intamplase nimic rau insa urma. Presimteam si am avut dreptate. Un telefon oportun, o intalnire salvatoare, un anunt in fractiunea de secunda potrivita. Tensiune, schimbari majore, liniste, calm, pace. Cat va dura? ... Nu stiu. Ce se va mai intampla? Nici asta nu stiu, stiu doar ca o sa ii fac fata.

Am sarbatorit trecerea peste impas (multumesc Maru pentru ca te gandesti mereu la mine :*, multumesc sis' pentru felul tau de a fi :*).

Today ... I'm just celebrating LIFE.

Kisses,

A.R.

Studiu

2010-04-20T16:13:00.005+03:00

Astăzi am început să studiez mai în detaliu pieţele financiare.

Am început cu Dow Jones, unul din cei mai cunoscuţi indici bursieri din lume. Acesta urmăreşte evoluţia celor mai importante 30 de blue chip-uri din Statele Unite. Am gasit unele informaţii pe care nu le cunoşteam precum:

- Compania pe care o ştiam sub denumirea de Philip Morris Companies Inc. , cel mai mare jucator din industria tutunului este cunoscută astăzi sub denumirea de Altria Group. Un alt aspect necunoscut îl consta faptul că, până în anul 2007, Kraft Foods a fost o subsidiară a Altria Group.

În august 2008, compania a achiziţionat UST, producătorul ţigărilor Marlboro intrând astfel pe piaţa ţigaretelor fără fum. Ce m-a pus pe gânduri a fost faptul că, în noiembrie 2009, producatorul ţigărilor Philip Morris a plătit daune de 300 de milioane de dolari unei fumătoare care a ajuns dependentă de un scaun cu rotile din cauza unui emfizem pulmonar. - Nu ştiam că se poate. (... nu că poţi face emfizem pulmonar ci faptul că poţi scoate bani de la producător pe chestia asta)

- General Motors, după multe încercări de recuperare economică şi financiară, şi-a declarat falimentul la 1 iunie 2009. Oare se vor mai găsi piese de schimb pentru maşinile fabricate de aceasta?

- Bazele General Electric (GE) au fost puse în 1878 când Thomas Edison a înfiinţat compania Edison Electric Light Company. În 1892, fuziunea dintre Edison General Electric Company şi Thomson-Houston Electric Company a dus la formarea General Electric Company.

Am începus să studiez piaţa FOREX (foreign exchange market) atât teoretic cât şi practic.

Aşa arată evoluţia Euro faţă de dolar de la 15 aprilie pana astăzi:

(click pe imagine pentru a o vedea la dimensiuni normale)

Toate cele bune!

A.R.

99 de lucruri despre mine

2010-04-14T12:55:00.003+03:00

1. Ma numesc Alina - Ramona

2. Raspund doar la Alina (nu suport sa mi se spuna Ramona)

3. Sunt in zodia Leu si chiar ma caracterizeaza

4. Gandesc in "retea" adica fac multe conexiuni in cateva secunde

5. Sunt o fire analitica (dau impresia de timiditate insa doar studiez terenul)

6. Sunt claustrofoba

7. Fobii: paianjeni, gandaci, insecte

8. Imi plac animalele

9. Cand eram mica visam sa fiu presedinte

10. Increderea si respectul se castiga cu greu o data si se pierd intr-o secunda pentru totdeauna

11. Cu greu iert dar niciodata nu uit

12. Imi place sa ma imbrac elegant

13. Imi plac barbatii la costum.

14. Stiu sa gatesc aproape orice.

15. Imi place sa citesc.

16. Citesc inclusiv persoanele

17. Sunt o fire razbunatoare

18. Nu sunt violenta!

19. Pentru unii sunt ying pentru altii yang.

20. In liceu eram cea mai buna din clasa si in acelasi timp tartorul obrazniciilor.

21. Imi place muzica.

22. Am ca obiectiv personal sa invat 7 limbi straine.

23. Momentan vorbesc 3 in mod fluent.

24. Am doua surori.

25. Imi doresc sa fi fost singura la parinti.

26. Cand eram mica i-am spart capul surorii mele mijlocii.

27. Am locuit la Navodari pana la varsta de 3 ani jumate.

28. Cred ca totul se intampla cu un motiv.

29. Urasc oamenii lasi, falsi si ipocriti.

30. Sunt transant de sincera.

31. Sunt o fire puternica.

32. Daca bat in retragere inseamna ca ti-am pregatit ceva mai bun >:)

33. Am o vointa de fier.

34. Proud workaholic

35. Sunt perfectionista.

36. Sunt o persoana rationala si am o gandire logica, sunt cu picioarele bine infipte in pamant.

37. Am o colectie de 45 de poezii proprii.

38. Prima poezie am scris-o in clasa a 5-a.

39. In clasa a 9-a am scris continuarea la Hanul Ancutei. Dupa ce am citit-o a fost liniste deplina in clasa si diriginta se uita uimita.

40. In materie de poezii sunt un fel de George Bacovia, in materie de proza Stephen King

41. Nu imi plac copii.

42. Sunt preponderent optimista.

43. Imi plac cutremurele si furtunile.

44. Am stat 3 luni singura intr-o casa la tara cand aveam 17 ani.

45. In clasa a 10a am fugit intr-o noapte de acasa la o petrecere...ai mei nu stiu nici in ziua de astazi. (sper sa nu citeasca blog-ul :))) )

46. Cand eram mica plangeam din orice.

47. Cand aveam 7 ani fumam cu sora mea mijlocie in baie.

48. Nu suport sa stau degeaba.

49. Cea mai frumoasa perioada din viata mea a fost cand mergeam la dansuri.

50. Primul meu job l-am avut la 19 ani.

51. Imi plac filmele politiste, comediile, filmele psihologice.

52. Nu imi plac filmele vechi.

53. Nu am rabdare niciodata sa citesc instructiuni sau detalii tehnice.

54. Ma atasez foarte greu de persoane.

55. Am avut un motan pe care il chema Tiberius Claudius Maximus (eram pasionata de istorie)

56. In clasa I stiam tabla inmultirii.

57. Incepand cu clasa a V-a am inceput sa le fac temele surorilor mele (care sunt cu 2 si respectiv 4 ani mai mari ca mine) la desen si la romana.

58. Nu fac niciodata ceva cand ma simt obligata.

59. Sunt pretentioasa la mancare.

60. Nu mi-am sarbatorit niciodata ziua de nastere.

61. Nu-mi plac sarbatorile.

62. Prima poezie pe care am invatat-o cap coada a fost Scrisoarea a III-a.

63. Imi place sa merg la teatru si la opera.

64. Nu suport oamenii care nu cunosc si nu aplica bunele maniere.

65. Imi place sa deslusesc lucruri complicate.

66. Nu relationez cu persoane superficiale.

67. Sunt ambitioasa si orgolioasa.

68. Nu suport milogii.

69. Vreau sa fac bunjee jumping in viata asta.

70. Am mers pe carbuni incinsi.

71. Cel mai mare cosmar: sa fiu ingropata de vie (dah...sunt claustrofoba)

72. Nu am rabdare sa ascult persoane carora le ia jumatate de ora sa transmita o idee de 2 min.

73. Nu tolerez nedreptatea.

74. Nu regret nimic: ce isi face omul cu mana lui lucru manual se numeste.

75. Nu imi cer scuze.

76. Sunt o fire critica.

77. Nu ma pricep sa dau sfaturi cu privire la viata persoanala/sentimentala.

78. Cred in ratiune si nu in sentimente.

79. Ma plictisesc repede.

80. Nu suport sa "fiu inchisa intr-o cusca" (sa mi se limiteze drepturile sau sa imi fie controlate miscarile)

81. Imi iubesc libertatea.

82. Ma simt bine pe tocuri.

83. Imi place sa scriu.

84. Filtrez feedback-ul foarte bine: incep cu persoana care il ofera.

85. Imi place sa spun lucrurile in fata si nu in scris sau prin intermediari. (if looks could kill ... + tonul face diferenta)

86. Nu imi plac oamenii plini de ei.

87. Nu suport frustratii sau cei care au complexe si nu stiu cum sa si le controleze.

88. Nu suport "anonimii" - cei care nu au tupeu sa se semneze cu numele lor in clar dupa ce fac o afirmatie.

89. Nu suport persoanele cu complexul superioritatii si pe cei ce arunca vorbe in vant.

90. Imi place psihologia.

91. Imi place sa calatoresc.

92. Iubesc natura.

93. Urasc persoanele ce fac rau animalelor.

94. Doresc sa reintre in vigoare legea cu moartea.

95. Imi doresc o Romanie mai curata (si nu ma refer numai la pet-uri)

96. Imi place istoria.

97. Imi doresc sa intru in politica.

98. Imi doresc sa plec in exchange.

99. Sunt 100% eu tot timpul.

Angajatii pe baza de CV catre cei „pe pile” de la stat: Cat sa va mai ducem in spate?

2010-04-13T14:29:00.001+03:00

Din categoria se stie dar nu prea conteaza...

"Exista opinia ca relansarea economica sta in taierea cheltuielilor cu salariile de la stat, dar problema reala este de fapt nivelul de competenta tot mai redus al celor care administreaza banii publici din cauza lipsei de transparenta la angajare.

Romania se imparte in doua: intre oamenii care au fost angajati cu CV, pe baza de concurs, majoritari in companii private si cei angajati pe baza de tata-mama-nasul-seful-de-partid, majoritari la stat, iar angajatii cu CV ii duc in spate pe ceilalti.

Absorbtia redusa a fondurilor comunitare, banii risipiti pe infrastructura sau scaderea economiei sunt chestiuni grave. Dar inundarea zi de zi a sectorului public cu oameni a caror principala preocupare este acumularea de bani in conturile personale si nu viata comunitatii este ceea ce scufunda Romania zi de zi."

Sursa: Ziarul Financiar

This is it

2010-04-12T20:14:00.002+03:00

Am reusit in sfarsit sa gasesc template-ul pe care il cautam. Asta e definitiv!

The dream

2010-04-09T13:13:00.001+03:00

Am acceptat provocarea de a-mi folosi imaginatia si de a continua povestea dupa prima fraza.

He screamed. It was a wild, ringing scream that knifed through the dark night and the soft silent forest. He felt his chest burn, his knees weaker, his hand shaking and blind. He fell down to the wet grass and felt the life running out of him.

Next time he opened his eyes, he was in a dark room. He couldn’t tell if the windows were covered or if there weren’t at all. He felt week and tired, the pain in his chest was gone and he felt cold. A tremur cought his bones and were hurting because of the wet ciment around him.

He heared a noise of a key that unlokes a door and seconds later a ray of light hurt his eyes. There was nobody there, it was like the door opened its self, letting him to get out. He crowled to the holeway and reached for the principal door. Finnaly he was out and he could see the sunlight. But he felt the same cold as inside. He didn’t know how much time had spent there and thought the cold went inside his bones; it will take some time to recover. At least he felt free.

He walked down a dirty road hoping he would get soon to civilization, to get back home. He walked for hours when a car past by him and stop a few steps away. It was a young men that offered to take him to the nearest town. The young men asked him questions but he could not answer. He could not remember a thing, he did not remember his own name or how he get in that dark room. He knew nothing and said nothing. When he got to town he seemed to be familiar though with the place and asked the driver to stop. He got out and started walking on a tiny road between houses without knowing where his steps were taking him. This time his feet felt like they knew the road and they stop in front of a small and old house. There were flowers at the windows and the door was wide opened.

A little girl got out of the house and stoped on the doorstep. She looked at him with her big blue eyes, her brown hair floating in the air and her mouth open. She said something that he could not hear, when she said it twice his knees bent and his arms reached for her.

“Dad”, was the one word that made everything come back to him. He remembered. He was married to the most beautiful girl he had ever seen but she got seek and died soon after giving birth to his doughter, Lilly. He remembered spending the night on the porch with her singing her lullaby until she closed her eyes in a easy sleep.

She looked at him with her big blue eyes and asked him with her singing voice:

- Where were you dad? I though you left just like mommy did.

- No. I could never do that. But you know that Lilly, don’t you? - said he.

- Yes. But it never happened to wake up and see myself alone before.

- I know, it will never happen again. Let’s go and I will make you something to eat.

They went inside and he prepared her favourite pancakes, with honey and strawberries. She was happy and he forgot the time he was left. In the night he took her in his arms and realized that she was bigger than he remembered, she must have had grown up with at least 2 inches. He laid her on her tiny bed and went himself to sleep as he was tired.

Later that night he woke up by a strange noise. It was a big squeak and a singing scream. He went to see Lilly but she was not on her bed anymore. He went out and started screameang her name but there was no sight of her. He started running in the forest after her. It felt as a deja-vu and he stoped. He looked around him and he could see only trees around him and the full moon and suddenly a gun shut broke the silence. He felt the same burn on his chest and droped ...then he opened his eyes.

He had the same dream every night, and each night he escaped that prison and died only to go back to it. He only wished to be all over and never to wake up. But his conscinece knew him better, there was no better price to pay for his negligence than to live with that remorse.
A.R.

O mică schimbare

2010-04-06T15:37:00.001+03:00

Mi-am schimbat după cum se vede template-ul blog-ului. Nu ar fi fost mare lucru daca ar fi trebuit să selectez unul gata făcut însă pe ăsta l-am muncit. Am prelucrat imaginile, culorile, fontul direct în html. Mă cam doare capul şi mintea de atâta concentrare dar merită.

Abia aştept să ies din casă astăzi. Chiar dacă vremea e cam posomorâtă afară ştiu că o să mă simt bine mai ales că nu le-am mai văzut pe fete de foarte mult timp.

Latest news

2010-04-05T21:40:00.000+03:00

Am încercat astăzi să aflu ce s-a mai întâmplat prin lume de când nu am mai ieşit. Mă simt izolată, parcă aş fi pe Marte. S-au întâmplat multe se pare şi abia aştept să aflu exact ce. M-au intrigat lucrurile pe care le-am spicuit de pe bloguri.

Acum mă uit la emisiunea cu Nae Lăzărescu şi Vasile Moraru, puţin umor de bun gust. Am descoperit site-ul lui Mihai Bendeac, l-am găsit pe blogul lui M. (:*)

Melodia potrivită pentru astăzi: Smiley - Plec pe Marte

Noapte bună!

Miss ya'!
A.R.

P.S: Am invatat sa modific chestii in html :D what can I say? I'm smarter than yesterday. :))

Remember salsa

2010-04-04T20:32:00.000+03:00

Într-o notă nostalgică postez melodia Celiei Cruz. Îmi este dor de perioada în care mergeam la şcoala de dans.

Hristos a Înviat!

2010-04-04T18:08:00.000+03:00

Tradiţia spune că ouăle şi cozonacul se pregătesc in Joia mare, personal nu am respectat lucrul acesta niciodată. Pregătesc totul în ajun. Anul acesta a fost mai provocator având în vedere răceala pe care am căpătat-o însă rezultatul a fost satisfăcător. Cel puţin cozonacii mi-au ieşit mai buni ca niciodată.

Obişnuiam să merg la Biserică în noaptea de Înviere însă anul asta am rămas acasă să mă îndop cu pastile. Astăzi am petrecut prima parte a zilei uitându-mă la televizor. M-am distrat copios când am auzit melodia ""Rata de dos patas" pe care o cântă Paquita la del barrio în special datorită versurilor care sunt dedicate în mod evident unui bărbat. Sinceritatea aduce cu sine respectul.

Rata inmunda Şobolan murdar

animal rastrero Târâtor de origine animală

escoria de la vida Gunoi al vieţii

adefesio mal hecho Ciudăţenie prost făcută

infra humano Speţă umană inferioară

expectro del infierno Oglindire a infernului

maldita sabandija Parazit blestemat

cuanto daño me has hecho Cât rău mi-ai făcut

Alimaña Parazitule

culebra ponsoñosa Şarpe veninos

deshecho de la vida Deşeu al vieţii

te odio y te desprecio Te urăsc şi te dispreţuiesc

Rata de dos patas Şobolan cu două picioare

te estoy hablando a ti Vorbesc cu tine

porque un bicho rastrero Pentru că orice gândac ce se târăşte

Aun siendo el mas maldito Chiar fiind cel mai blestemat

comparado contigo Comparându-l cu tine

se queda muy chiquito Nu e nimic

Maldita sanguijuela Lipitoare blestemată

maldita cucaracha Gândac de bucătărie blestemat

que infectas donde picas Care infectează tot ce atinge

que hieres y que matas Care răneşte şi omoară

Alimaña Parazitule

.... ....

Me estas oyendo inutil Mă auzi? Eşti bun de nimic!

hiena del infierno Hienă a infernului

cuanto te odio y te desprecio! Cât de mult te urăsc şi te dispreţuiesc

O astfel de prestaţie a unei femei care cântă astfel de cântece privind în ochi bărbaţii şi care şi-a câştigat respectul acestora m-a lăsat fără cuvinte. E amuzant şi în mod evident nu merge generalizat acest mesaj tuturor bărbaţilor. Este mai degrabă o mică enciclopedie de buzunar cu insulte adresate bărbaţilor pentru fetele ce au probleme de comunicare. Mă întreb câţi bărbaţi cumpără bilete la concertele ei. :)))

Pentru cei interesaţi o puteţi găsi evident pe youtube.

Paştele la români

2010-04-02T13:27:00.001+03:00

În ultimii ani sărbătorile nu mai sunt cum erau pe vremea când eram un copil. S-au schimbat timpurile sau ne-am schimbat noi?

Obişnuiam să aştept cu nerăbdare prima zi de Paşte, când moţăiam în pat cu scopul deliberat de a lua banii din cănuţa care ne aştepta pe mine şi surorile mele împreuna cu un ou roşu. Se spune că în dimineaţa Sfintelui Paşte, oamenii pun într-o cană cu apă monezi şi un ou roşu cu care se spală pe faţă. Cei care respectă tradiţia vor fi în anul respectiv tari ca fierul (precum monezile)şi sănătoşi şi roşii în obraji precum oul roşu. Ştiam că orice ar fi mama avea să împartă frăţeşte bănuţii însă tot rămâneam hotărâtă să ma trezesc ultima. Mă foiam pe toate părţile, iar mirosul de cozonac mă provoca să sar din pat şi să mă duc la bucătărie. Cozonacul a fost întotdeauna o ispită mai puternică decât argintul în cazul meu.

Anii au trecut şi acum acele zile au rămas întipărite în memorie şi atât. De ce nu mai sunt sărbătorile ca altădată?

Sărbătoarea Sfintelui Paşte presupune sărbătorirea Învierii lui Iisus şi sfârşitul postului (pentru cei care au ţinut post evident). Ei bine postul face diferenţa!

Postul înseamnă nu doar abţinerea de la alimente considerate de dulce ci mai cu seamă abţinerea de la păcat. Fiind copii, nu săvârşim păcate majore în mod voit (sau cel puţin aşa era pe vremea mea, în ziua de astăzi lucrurile sunt diferite), suntem cum se spune curaţi sufleteşte. Părinţii ne controlează alimentaţia şi chiar dacă ne ţineau la regim măcar o săptămână înaintea Paştelui asta ne determina să fim nerăbdători să îl sărbătorim – chiar dacă sărbatoream festinul şi nu Învierea Domnului – ne lăsam duşi la Biserică şi ne împărtăşeam pentru că ştiam că vom primi o recompensă. Astfel această sărbătoare avea un impact asupra noastră.

Astăzi, devenind adulţi, sărbătorim zilele libere, în care este legal să stai şi să mănânci toată ziua tot felul de bucate. Nu contează faptul că nu am ţinut post şi că ne-am fi putut bucura de aceleaşi mâncăruri în orice altă zi deoarece ne întrece spiritul de turmă.

Şi ca să răspund la întrebarea pe care am lansat-o la început, ţin să vă spun care este diferenţa. E vorba de sentimentele pe care aceasta le naşte în noi. Copii fiind, ne simţeam mai buni pentru că era o sărbătoare pe care o petreceam cu familia, pentru că am fost lăudaţi de Părinte că am asistat la slujbă şi ne-am împărtăşit. Ca adult, ne simţim ... ghiftuiţi şi cam atât. Şi măcar dacă am fi ghiftuiţi sufleteşte însă, stomacul, fierea şi ficatul sunt cele care ne duc la Urgenţe.

Paşte Fericit vă doresc şi să staţi departe de spitale.

Conştiinţă vă doresc să aveţi!

A.R.

Social media

2010-04-01T20:38:00.000+03:00

Se ştie faptul că social media este un adevărat trend în zilele noastre. În încercarea de a studia fenomenul una din concluzii este faptul că tinerii îşi petrec majoritatea timpului pe internet. Apariţia gadget-urilor ne îndeamnă să utilizăm cât mai mult tehnologia. Dilema la care mă gândesc este următoarea: sunt populate aceste medii sociale datorită relevanţei, a utilităţii sau este vorba de fenomenul cunoscut şi sub denumirea: spiritul de turmă?

Am survolat aceste medii sociale şi am tras câteva cocluzii. Din punctul meu de vedere, acestea au fost create de către persoane cu scop utilitar ce vizau un grup restrâns. Posibilitatea de a-l extinde a venit odată cu dorinţa de a avea mai mult. Fiecare mediu social capată reputaţia conform utilizatorilor care îl folosesc. Astfel un mediu social ce se dorea a fi caracterizat de profesionalism ajunge cu timpul să devină unul caracterizat în esenţă de membri inculţi să spunem. O dată invadat acest spaţiu, cei care îşi doresc cu adevărat să socializeze cu persoane ce au acelaşi grad intelectual părăsesc mediul nociv şi se îndreaptă spre un altul.

Facebook de exemplu este caracterizat ca fiind un mediu serios şi care este în continuă expansiune. Faptul că este un mediu serios a fost şi motivul pentru care am acceptat să îmi fac cont însă cea de-a doua caracteristică deşi benefică ar spune alţii, personal nu consider asta. Deaceea am şi recurs la alte medii sociale profesioniste precum linkedin şi octo pe plan naţional.

Interesul meu era să fac parte dintr-o reţea socială care să prezinte anumite caracteristici: profesionalism, seriozitate, persoane cu o inteligentă atât emoţională cât şi cognitivă ridicată. Ei bine, cum m-ar putea ajuta pe mine faptul că am acces la o platformă la care mai are acces şi ... restul lumii? Cu riscul de a părea snoabă, consider că ar trebui păstrate anumite ierarhii.

Arta nu mai vinde?

2010-04-01T20:36:00.000+03:00

Am fost la o expoziţie de fotografii. Pe uşă era scris “Intrarea liberă!”. Erau expuse fotografii atârnate cu aţă şi cleme de hârtie, colţurile îndoite. Erau aşezate aleatoriu pe peretele alb cu var scorojit. Unul dintre artişti mi-a explicat tehnicile folosite de fotografi şi modul în care sunt selectate exponatele.

Omenii sunt fiinţe curioase, aşa că am dorit să ştim ce trebuie să facă o persoană ca să îşi poată expune munca. Ca în orice domeniu, începem cu teoria aşa că mai întâi urmăm cursuri, începem să exersăm până ne perfecţionăm. Începem să fim încrezători în munca noastă, suntem uimiţi de efectele pe care le-am creat, descifrăm povestea pe care o ascunde şi ne imaginăm deja oameni, desluşind aceeaşi poveste, admirând opera noastră.

Revenind puţin la realitate, ca să ajungi să expui trebuie să cotizezi o anumită sumă de bani iar exponatele nu sunt capodoperele tale ci, pozele pe care le alege maestrul, nu neaparat cele care te reprezintă, cele la care ai visat.

Am văzut fotografii cu adevărat reuşite în care totul se potrivea, culoarea, umbrele, unghiul şi am mai văzut poze … prelucrate in photoshop. Nu sunt expertă în artă însă pot face distincţie între original şi prelucrat, între geniu şi trişor.

Cine mai merge cu trenul?

2010-04-01T20:32:00.000+03:00

- din categoria off-line -

Luna septembrie, ziua 20, ora 2:24, trenul cu ruta Timişoara – Bucureşti a deraiat în apropierea localităţii Cârcea.

19 Septembrie, orele trecute de 23, trenul a oprit în gară la Băile Herculane. Vroiam să stau în vagonul 4 însă colegii au ales vagonul 6 aşa că m-am conformat. A fost o decizie înţeleaptă, aveam să aflu câteva ore mai târziu.

După 4 zile de conferinţă în care am dormit câteva ore, o noapte pe tren era perfectă pentru a ne recăpăta forţele. În ultimii 2 ani, am călătorit mult cu trenul , am fost în diferite colţuri ale ţării, am petrecut şi 18 ore pe tren şi niciodată nu am avut nici un fel de probleme, ba chiar totul a fost mai mult decât bine. Legături prinse la minut, bunăvoinţa personalului cand întârziam cu căratul bagajelor şi în momente în care erau diferite probleme tehnice sau de alta natură. Însă, cum se spune: niciodată să nu spui niciodată. Trenul parcă zbura, era un zgomot specific şi foarte accentuat. M-am trezit când a oprit în gară la Craiova şi am încercat să adorm, însă ceva scârţâia foarte tare, simţeam că trenul merge cu viteză şi chiar mă gândeam că e posibil să deraieze însă ce şanse erau?

Dintr-odată s-a oprit brusc. Am deschis ochii şi bagajele zburau prin compatiment, unul aproape m-a lovit. O colegă a început să plângă, am încercat să o calmez în timp ce auzeam persoane spunând că a deraiat trenul. Nu i-am crezut, nu am vrut să îi cred, eram prea obosită să mă văd într-o astfel de situaţie. M-am uitat pe geam, era întuneric...şi atât. Ni s-a spus să coborâm repede din tren pentru că alunecă pe o parte. Crezând că sunt doar persoane isterice am închis ochii încercând să găsesc puţină linişte în tot haosul. Toţi colegii mei din vagon s-au grăbit să coboare, evident nu puteam rămâne acolo singură aşa că i-am urmat. Abia ieşind pe coridor am observat că trenul efectiv era înclinat iar când am vrut să cobor mi-am dat seama că era o distanţă de aproximativ 1,5 metri până la pământ.

Când ne-am asigurat că toţi delegaţii din Galaţi sunt bine, fetele au rămas la bagaje iar băieţii au mers să ajute. Era 2:42 când m-am uitat la ceas, era noapte, în dreapta deal, în stânga vale, în faţă un vagon bloca celelalte şini de tren, în spate undeva era Craiova...se mai vedea o luminiţă. Când au venit şi ceilalţi am observat pe cer lumini, erau pompierii, salvarea şi poliţia în capătul opus. Nu aveam cum să ajungem. Între timp mi-am dat seama că am uitat ceva aşa că am ajutat o colegă să urce în tren. A venit atunci un bărbat care încerca să descopere ce s-a întâmplat, a luminat porţiunea de şine ce se afla în dreapta mea şi mi-a spus: “Vezi? Şuruburile sunt unse cu ulei, unele sunt date la o parte...ăsta nu a fost un accident”. Nu ştiu ce am simţit în momentul respectiv; să fie teroare pentru că cineva a atentat la viaţa atâtor persoane, să fie entuziasm pentru că am aflat prima informaţia aceasta şi măcar nu am fost victima întâmplării sau a infrastructurii proaste? Tot ce se poate.

Pompierii au facut cărare printre crengile încâlcite ale copacilor. A fost ca un montagne russe până am ajuns la strada principală. Au fost multe discuţii cu privire la intervenţia pompierilor, că a durat foarte mult până au venit, că nu au prioritizat cum trebuie însă personal sunt foarte mulţumită de intervenţia lor. Nu doar ne-au ajutat să ieşim de acolo ci au fost şi empatici. Ne-a fost asigurat transportul până în Caracal de unde am mers cu trenul până în Bucureşti, trenul de Galaţi ne-a aşteptat 45 de minute.

Orice neplăceri cauzate de incident nu au venit din partea CFR-ului, a politiei, a pompierilor sau oricăror alte autorităţi publice ci din partea semenilor noştri. Din momentul în care am ajuns în Caracal şi până am ajuns acasă am purtat emblema “deraiaţii” şi am auzit în jur doar persoane care îşi plângeau de milă şi ne învinuiau tot pe noi, deraiaţii, de faptul că trenurile au întârziere.

Eu eram cuprinsă de o stare de bine, de speranţă, de visul la ziua de mâine, de faptul că ajungeam puţin mai târziu acasă dar mama avea să mă vadă întreagă în timp ce, oamenii din jur erau furioşi, agitaţi pentru că au trebuit să aştepte cu 5 minute mai mult în sala de aşteptare sau acasă şi să ia un alt tren sau mijloc de transport.
Cauza deraierii: un fost angajat concediat de CFR!

Astăzi sunt concediaţi 10 000. Care este garanţia unei „Călătorii placute!” ca să nu mai vorbim de siguranţă?

Scris pe 9 Martie 2010.
A.R.

ababababa....c

2010-04-01T20:02:00.000+03:00

Nu am mai scris de ceva vreme. Am redus drastic timpul pe care il petrec in fata calculatorului.

Pe langa miile de probleme pe care a trebuit sa le rezolv si care nu se mai termina am reusit sa termin si cartea pe care am pomenit-o intr-un post anterior. Am fost placut surprinsa de complexitatea romanului si chiar m-am gandit sa ii fac o recenzie (to be continued...).

Din colectia "Vine, vine primavara", vremea incepe sa fie din ce in ce mai frumoasa si ma indeamna sa ies din casa chiar daca raceala m-a doborat zilele astea.

Am cateva articole off-line pe care le voi posta in curand si pe blog.

brb,
A.R.

Chillin'

2010-03-06T21:25:00.000+02:00

Astazi nu am chef de scris. A fost o zi de relaxare totala. Imi place mult melodia asta ... are cateva mesaje pe care nici eu nu le-as fi putut spune mai bine :)

I run to you

2010-03-05T21:08:00.000+02:00

Se pare că în seara asta recuperez timpul în care nu am mai postat nimic pe blog. Mai jos sunt versurile melodiei I Run to you - Lady Antebellum

---

I run from hate

I run from prejudice

I run from pessimists

But I run too late

I run my life

Or is it running me

Run from my past

I run too fast

Or too slow it seems

When lies become the truth

Thats when I run to you

This world keeps spinning faster

Into a new disaster so I run to you

And when it all starts coming undone

youre the only one I run to

I run to you

We run on fumes

Your life and mine

Like the sands of time

Slippin right on through

Thats why I run to you

...

Şi cu asta închei avalanşa de post-uri din seara asta.

A.R:

Butterfly kisses

2010-03-05T20:43:00.000+02:00

În ultima vreme am început să ascult muzică country.

No one lives under palm trees unpunished

2010-03-05T19:02:00.000+02:00

Frigul şi zăpada au pus stăpânire iar pe oraş. Nu am chef mai de nimic aşa că mi-am luat îndemnul şi am început să citesc cartea pe care am luat-o săptămâna asta de la bibliotecă. Titlul cărţii este Henderson's SPEAR şi este scrisă de Ronald Wright. Ce mi-a atras atenţia a fost similitudinea între un paragraf de la pagina 2 şi propria-mi persoană:

---

"And twenty-two is so damn young, but for the first time in your life you're feeling old. You're thinking of endings and beginnings, which is why you've begun to look for me."

---

Deşi aceasta este singura asemănare pe care am găsit-o până acum şi nu are neapărat legătură cu restul textului, a fost o ancoră ce m-a determinat să citesc în continuare multă vreme, până când pleoapele au început să devină din ce în ce mai grele. E o carte nu foarte greu de lecturat, este puţin challenging pentru o memorie vizuală având în vedere referinţele la perioade de acum un secol aproape.

Referitor la titlu- "No one lives under palm trees unpunished"- este fraza de pe prima pagină. Este un citat din Goethe şi a fost ales ca fiind reprezentativ întrucât acţiunea se petrece în zone exotice iar capitolele sunt împărţite între Tahiti şi Anglia.

Nu obişnuiam să citesc astfel de romane, nu le vedeam relevanţa însă în ultima perioadă au început să îmi placă. Referinţa de pe copertă m-a determinat să aleg această carte din multe altele ce se aflau pe rafturi.

---

"Compelling ... rich with romance and adventure, but so laced with complexities and realism that it never strays toward the sentimental." - USA Today

---

Lectura şi cana cu cafea sunt armele perfecte împotriva vremii mohorâte de afară...

Noapte bună!

A.R.

Lumi paralele sau paraleli cu lumea?

2010-02-27T19:06:00.000+02:00

Astept si asteptarea dureaza parca pentru totdeauna.

Astept sa vad o schimbare in bine, sa vad calitatea vietii. Ar fi bine daca aderarea la UE ne-ar fi adus un ISO 9 mii si ceva care sa masoare calitatea vietii umane. Se tot vehiculeaza pe la anumite emisiuni sau prin filme de existenta unei lumi paralele. Bine ce e drept mai sunt si unii paraleli cu lumea asta. Dar daca ii analizam pe cei din urma, am putea vedea ca ei traiesc in lumea lor proprie, in lumea pe care si-o construiesc singuri pentru ei. Si revenind putin la matematica: daca doua linii sunt paralele atunci orice segment al liniei A va fi paralel cu orice segment al liniei B.

Deci misterul a fost elucidat. DA exista lumi paralele.

Pentru cei carora le este cunoscut conceptul de "hidden agenda" ei bine asa se explica. Presupunand ca traim cu totii in lumea A, si un individ traieste in lumea B, atunci agenda sau interesele, "to do" list-ul individului din lumea B va deveni o agenda ascunsa in lumea A.

Am vorbit de ce, cum mai ramane sa ne gandim si la componenta valorica. Cate persoane au o lume paralela? Raspunsul il aflam prin urmatorul calcul:

Plp =T - A - P unde Plp = persoane care traiesc intr-o lume paralela, T = totalitate indivizilor existenti in lumea A, A= numarul de persoane care fac o schimbare vizand binestarea maselor, P = numarul de paraziti ce se stabilesc exclusiv in lumea A pentru a insela sistemul si a-si atrage beneficii personale. Restul traiesc in Wonderland, WoW, etc.

Hai noapte buna, si salutati-o pe Alice din partea mea!

A.R.

Life isn't fair, but it's still good

2010-02-25T19:06:00.000+02:00

Din categoria cine a fost primul: oul sau gaina?

Ei bine, care este rolul vietii in traiectoria omului?

V=d*t*v*α, unde V=viata omului, d=distanta parcursa, t=timpul, v=viteza, α= coeficientul elementelor neprevazute

Aceasta formula, nu a fost demonstrata de un mare om de stiinta, nu militez pentru autenticitatea ei. Este pur si simplu, modul in care EU vad viata, ca o insumare a tuturor acestor elemente.

Daca am reprezenta viata pe o axa, precum cea a numerelor naturale, am putea spune ca aceasta este multimea tuturor elementelor de la punctul 0 ce reprezinta momentul in care am fost conceputi pana in punctul n ce reprezinta momentul in care survine decesul. Distanta este [0,n]. Daca distanta este destul de greu de apreciat, timpul este foarte usor de calculat cel putin ca si formula matematica, desi daca am incerca sa ne reducem la secunde ne da eroare. Cand am inclus viteza in ecuatie, m-am gandit nu doar la viteza cu care ne deplasam raportat la km, ci si la viteza cu care actionam (de exemplu viteza de a lua o decizie). Acesti 3 factori sunt determinati de noi.

Dar viata nu este corecta intucat nu poate fi apreciata in mod corect. Coeficientul α cuprinde elemente ce nu pot fi controlate de om. Acesta reprezinta suma tuturor factorilor externi ce actioneaza asupra proceselor ce au loc in viata noastra. Acestea reprezinta "sarea" si "piperul", provocarile ce ofera adrenalina vietii noastre.

Apreciind termenii, putem observa ca ne putem controla viata in proportie de 75%.

Avand in vedere ca suntem actionari majoritari in ceea ce priveste viata noastra, sunt cativa indicatori care ne pot ajuta sa vedem daca intr-adevar ne-am "trait" viata sau doar facem umbra pamantului.

What is your Return of investment?

Constiinta va doresc sa aveti!

A.R.

Punct si de la capat

2010-02-25T15:33:00.000+02:00

Nu sunt nationalista insa sunt lucruri si pe plan local pe care as vrea sa le impartasesc. Lucruri personale, care sa nu aiba expunere world wide.

Life goes in circles deoarece ne regasim de multe ori in situatii de a pune punct si a o lua de la capat.

Pentru toate "inceputurile" si "sfarsiturile" din viata noastra...