Entuziasm, dans, emoţii, confuzie şi o doză considerabilă de nebunie. Ritmuri ce poartă cu ele amintiri din vremuri apuse, pe care le-am purtat cu mine atâta amar de vreme şi pe care le-am retrăit de curând. Mi-am amintit de mine şi totuşi de o altă persoană, mai veselă care obişnuia să trăiască clipa, pe care nu o putea doborâ nimeni şi nimic. Eram eu şi totuşi de ce nu mă recunosc ?

Mă uit acum la varianta îmbunătăţită sau cel puţin aşa îmi place să cred. Deasemenea cred că la un momendat am deraiat şi eu personal cu trenul numit viaţă şi acum e cam greu să îl pun din nou pe şine, e greu să revin la drumul iniţial din moment ce ajung cu întârziere în fiecare gară. Şi totuşi … daca cei ce trebuiau să mă întâlnească m-au aşteptat ? Sau poate chiar eu aştept pe cineva să mă prindă din urmă ?