Dragostea dureaza trei ani (II)

***
Poţi fi brunet, înalt şi să plângi. Pentru a face asta, e de ajuns să descoperi dintr-o dată că dragostea durează trei ani. Este genul de descoperire pe care nu i-l doresc nici celui mai mare duşman – ceea ce este o figură de stil, fiindcă nu am aşa ceva. Snobii nu au duşmani, dar încearcă să-şi facă, de-aia îi vorbesc de rău pe toţi cei din jur.

Un ţânţar durează o zi, un trandafir trei zile. O pisică durează treisprezece ani, dragostea trei. La început, este un an de pasiune, pe urmă, un an de tandreţe şi, în cele din urmă, un an de plictis.

În primul an: "Daca mă părăseşti, mă OMOR."

În al doilea an spui: "Dacă mă părăseşti, o să sufăr, dar o să-mi treacă."

În al treilea an spui: "Dacă mă părăseşti, desfac o sticlă de şampanie."

Nimeni nu te avertizează că dragostea durează trei ani. Complotul dragostei se bazează pe un secret bine păstrat. Eşti lăsat să crezi că dragostea e o chestie pe viaţă, când de fapt – din punct de vedere chimic – dispare după trei ani.

În primul an, cumperi mobila.

În al doilea an, muţi mobila.

În al treilea an, împarţi mobila.

***

Basmele nu există decât în basme. Adevărul este mai dezamăgitor. Adevărul este întotdeauna dezamăgitor, de-aia minte toata lumea.

***
Iată cum se petrec lucrurile: ai 20 de ani, te prosteşti şi tu puţin, şi, până să te dumireşti, ai şi făcut 30. Şi gata: vârsta ta nu va mai avea niciodată prefixul 2. Trebuie să te hotărăşti să ai cu zece ani mai mult de cât acum zece ani şi cu zece kile mai mult decât anul trecut. Câţi ani îţi mai rămân? 10? 20? 30? Speranţa medie de viaţă îţi mai acordă încă 42, dacă eşti bărbat, şi 50 dacă eşti femeie. Dar ea, nu pune la socoteală bolile, părul care îţi cade, scleroza, petele de pe mâini. Nimeni nu-şi pune aceste întrebări: Oare ne-am bucurat suficient de viaţă? Am fi putut trăi altfel? Suntem la locul potrivit, cu persoana potrivită? Ce ne propune această lume? De la naştere şi până la moarte, vieţile ne sunt pune pe pilot automat, şi, ca să le deviem cursul, ne trebuie un curaj supraomenesc.
La 20 de ani credeam că ştiu totul despre viaţă. La 30 de ani, am aflat că nu ştiam nimic. Tocmai petrecusem zece ani învăţând tot ceea ce trebuia să uit după aceea.

***

După trei ani, un cuplu trebuie să se despartă, să se sinucidă ori să facă copii, astea sunt cele trei moduri de a-şi confirma sfârşitul.

Ni se spune deseori că, după o vreme, pasiunea se transformă în altceva, mai puternic şi mai frumos. Că acest altceva este dragostea cu D mare, un sentiment, cu siguranţă, mai puţin excitant, dar totodată mai puţin imatur. Aş vrea să fiu foarte clar: acest altceva mă calcă pe nervi şi, dacă asta e Dragostea, atunci le-o las puturoşilor, descurajaţilor, oamenilor copţi care se bălăcesc în confortul lor sentimental. În ceea ce mă priveşte, dragostea are un d mic, dar elanuri mari; nu durează ea prea mult, dar, cel puţin când este aici, se simte. Altceva-ul ăla al lor, în care ar vrea ei să transforme dragostea, pare a fi o teorie inventată pentru mica lor satisfacţie, pentru a se autolinişti trâmbiţând că altceva mai bun nu există. Ăştia mă fac să mă gândesc la pizmaşii care zgârie portierele maşinilor de lux fiindcă ei n-au bani să-şi ia una la fel.

***

ORICE BĂRBAT RĂMAS ÎN VIAŢĂ DUPĂ 30 DE ANI ESTE UN BOU.

***

După ce ştii că eşti bătrân? După faptul că ai nevoie de trei zile ca să-ţi revii dintr-o băută. După faptul că ratezi toate sinuciderile. După faptul că eşti urâcios când îi întâlneşti pe alţii mai tineri. Entuziasmul lor te enervează, iluziile lor te obosesc. Eşti bătrân când i-ai spus, cu o zi înainte unei domnişoare născute în 1976:" '76? Îmi aduc aminte, a fost anul secetei."

Dragostea este o catastrofă magnifică: să ştii că te îndrepţi cu toată viteza spre un zid şi totuşi să accelerezi; să alergi către pierzanie, cu zâmbetul pe buze; să aştepţi, plin de curiozitate, clipa când se va alege praful de toate. Dragostea este singura decepţie programată, singura nenorocire previzibilă, pe care o vrei mereu şi mereu. Asta i-am spus lui Alice, înainte de-a ruga – zadarnic – în genunchi să plece cu mine.

***

Dragostea cea mai puternică este cea neîmpărtăşită. Aş fi preferat să nu ştiu, dar asta e realitatea: nimic nu e mai rău decât să iubeşti pe cineva care nu te iubeşte – şi în acelaşi timp, este cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat vreodată. Să iubeşti pe cineva care te iubeşte este narcisism. Să iubeşti pe cineva care nu te iubeşte, asta da, e dragoste.

Fan-Chiang a întrebat: - Ce este dragostea?

Maestrul a spus: - Să pui mai mult preţ pe efort decât pe recompensă, asta este dragostea. (Confucius)

***

Căsătoria este ceva criminal, fiindcă ucide misterul. Întâlneşti o creatură fermecătoare, te însori cu ea şi, brusc, creatura fermecătoare s-a evaporat: a devenit nevasta ta. Nevasta TA! Ce insultă, ce decădere pentru ea! De fapt, ceea ce ar trebui să cauţi toată viaţa, fără încetare, este o femeie care să nu-ţi aparţină niciodată!

Toată problema dragostei mi se pare a fi aceasta: pentru a fi fericit, ai nevoie de siguranţă, în timp ce, pentru a fi îndrăgostit, ai nevoie de nesiguranţă. Fericirea se bazează pe încredere, pe când dragostea cere îndoială şi nelinişte. Pe scurt, căsătoria a fost – în mare – creată ca să te facă fericit, nu ca să rămâi îndrăgostit. Şi a te îndrăgosti nu e cea mai bună cale de a-ţi găsi fericirea; dacă lucrurile ar fi stat aşa, s-ar fi aflat, de atâta amar de vreme.

***

Este exasperant să-ţi dai seama că îţi pui aceleaşi întrebări ca toată lumea. Asta e o lecţie de modestie.

Oare am dreptate să părăsesc pe cineva care mă iubeşte?

Oare sunt o javră?

Oare la ce foloseşte moartea?

Oare am să fac aceleaşi tâmpenii ca părinţii mei?

Oare poţi să fii fericit şi, dacă da, la ce oră?

Oare este posibil să te îndrăgosteşti fără ca asta să se rezume în sânge, spermă şi lacrimi?

Oare aş putea să câştig MULT MAI MULŢI bani muncind MULT MAI PUŢIN?

După câteva săptămâni de scrupule şi de chinuri, ajung la următoarea concluzie: dacă nevasta e pe cale să-ţi devină prietenă, e timpul să-i propui unei prietene să-ţi devină nevastă.

***

În prima căsătorie cauţi perfecţiunea, în cea de-a doua, cauţi adevărul.

Iată un test foarte simplu, ca să aflaţi dacă sunteţi cu adevărat îndrăgostiţi: dacă, după patru-cinci ore petrecute fără iubită, aceasta începe să vă lipsească, atunci nu sunteţi îndrăgostiţi; dacă eraţi, zece minute de despărţire ar fi fost de ajuns să vă facă viaţa imposibil de suportat.

***

Când minţi, când îi spui unei femei că o iubeşti, e de crezut că minţi, dar ceva, ceva tot te-a împins să îi spui chestia asta, de aceea, este adevărat. (Raymond Radiguet)

***

Fiindcă dragostea nu înseamnă doar să suferi sau să îi faci pe alţii să sufere. Poate însemna şi ambele în acelaşi timp.

***

(to be continued...)

posted under | 0 Comments

Dragostea dureaza trei ani

"Dragostea dureaza trei ani" de Frederic Beigbeder, este o carte exceptionala, pe care o recomand oricui.


O sa continui in acest post si in cele viitoare sa postezi citate din aceasta carte.

"Vorbesc cu autoritatea pe care mi-o da esecul." Scott Fitzgerald

"Si ce! Si ce! Nu trebuie sa te complici! Trebuie sa le spui lucrurilor pe nume. Iubesti si, dupa aia, nu mai iubesti." – Francoise Sagan

Cu timpul, iubirea dispare.

Dragostea este o bătălie pierdută dinainte.

La început totul este frumos, chiar şi tu. Nu-ţi vine să crezi că eşti aşa îndrăgostit. Fiecare zi îşi poartă mica încurcătură de miracole. Nimeni de pe faţa pământului n-a mai cunoscut vreodată atâta plăcere. Fericirea există; şi e simplă: este un chip. Universul zâmbeşte. Timp de un an, viaţa nu este decât o înşiruire de dimineţi însorite, chiar şi în după-amiezele cu ninsoare. Scrii cărţi pe această temă. Te căsătoreşti, cât mai iute posibil – de ce să stai pe gânduri, dacă eşti fericit? Gândurile te întristează, viaţa este cea care trebuie să învingă.

În al doilea an, lucrurile încep să se schimbe. Ai devenit tandru. Eşti mândru de înţelegerea care s-a stabilit în sânul cuplului. Îţi înţelegi soţia din priviri; ce bucurie să simţi că eşti una cu ea. Pe stradă, lumea crede că nevasta îţi e soră; chestia asta te flatează dar te şi lucrează. Faceţi dragoste din ce în ce mai rar şi crezi că nu e nimic grav. Eşti convins că dragostea voastră este, pe zi ce trece, tot mai puternică, când, de fapt, sfârşitul lumii este pe aproape. Aperi căsătoria în faţa amicilor burlaci, care nu te mai recunosc. Dar eşti sigur oare că te recunoşti pe tine însuţi în cel ce îşi recită lecţia învăţată papagaliceşte şi se abţine să se uite după domnişoarele proaspete care dau strălucire străzii?

În al treilea an, nu te mai abţii să te uiţi după domnişoarele proaspete care dau stralucire străzii. Nu mai vorbeşti cu soţia ta. La restaurant, stai ore în şir lângă ea, ascultând ce povestesc vecinii de masa. Ieşi în oraş din ce în ce mai des: asta îţi este scuza, ca să nu mai regulezi. Curând după aceea vine şi momentul în care nu-ţi mai poţi suporta nevasta nici o secundă, fiindcă te-ai îndrăgostit de alta. Există un singur punct în privinţa căruia nu te-ai înşelat: viaţa e cea care are, cu adevărat, ultimul cuvânt. În al treile an, ai o veste bună şi una rea. Cea bună: dezgustată, nevasta te părăseşte. Cea rea: începi o nouă carte.

posted under | 0 Comments

Song of the day!


Asculta mai multe audio Muzica

Sometimes I get so weird
I even freak myself out
I laugh myself to sleep
It's my lullaby
Sometimes I drive so fast
Just to feel the danger
I wanna scream
It makes me feel alive

Is it enough to love?
Is it enough to breathe?
Somebody rip my heart out
And leave me here to bleed
Is it enough to die?
Somebody save my life
I'd rather be anything but ordinary please

To walk within the lines
Would make my life so boring
I want to know that I
Have been to the extreme
So knock me off my feet
Come on now give it to me
Anything to make me feel alive

Is it enough to love?
Is it enough to breathe?
Somebody rip my heart out
And leave me here to bleed
Is it enough to die?
Somebody save my life
I'd rather be anything but ordinary please.
I'd rather be anything but ordinary please.

Let down your defences
Use no common sense
If you look you will see
that this world is a beautiful
accident, turbulent, succulent
opulent permanent, no way
I wanna taste it
Don't wanna waste it away

Sometimes I get so weird
I even freak myself out
I laugh myself to sleep
It's my lullaby

Is it enough?
Is it enough?
Is it enough to breathe?
Somebody rip my heart out
And leave me here to bleed
Is it enough to die?
Somebody save my life
I'd rather be anything but ordinary please

Is it enough?
Is it enough to die?
Somebody save my life
I'd rather be anything but ordinary please.
oh
I'd rather be anything but ordinary please.

posted under | 0 Comments

I've learned

posted under | 0 Comments

Percepţie

Copii tind să testeze limitele părinţilor. Aşa cum fiecare are o zonă de confort, omul simte necesitatea de a-şi trasa graniţele propriului teritoriu. Datorită acestui considerent psihologic, copii tind să treacă peste cuvântul “NU”. Se poate observa cu precădere la copii mici (până în 3 ani) faptul că nu percep cuvântul “NU”. De ce?

Ei bine datorită faptului că, încălcarea unei “reguli” pentru ei nu este asociată cu nici o consecinţă. În momentul în care intervine “corecţia” din partea părinţilor prin atribuirea unei pedepse pentru fiecare lucru greşit aceştia încep să îi conştientizeze sensul şi valoarea.

Cu toate acestea, unii indivizi tind să facă acest lucru (de data aceasta conştient) şi în alte situaţii pentru a identifica graniţa pe care ceilalţi o impun în diferite ocazii sau medii. Tind să atace persoana vizată pentru a vedea unde este oprită. O dată pierdut controlul asupra situaţiei şi dacă această persoană reuşeste să obţină în bătălie mai mult decăt eşti dispus în mod normal să îi oferi, războiul e pierdut. Graniţa poate fi restransă cu greu din moment ce persoana respectivă se vede stăpână pe teritoriu.

Acum poţi doar să treci la treabă deoarece ai un alt stăpân.

posted under | 0 Comments

Ce faci atunci când nu ai chef să faci nimic?

1. Citeşti sugar cube-urile pe care incă le mai păstrezi – asta te va ajuta să te dai jos din pat.

2. Deschizi calculatorul şi laşi să ruleze playlist-ul preferat.

3. Intri pe facebook să vezi dacă găseşti ceva interesant şi poate într-o manieră maniaco-depresivă începi să ştergi din poze şi din prieteni.

4. Acum că te-ai calmat e timpul să şi mănânci ceva.

5. Cauţi prin calculator sau pe net filmuleţe inspiraţionale, motivaţionale care să îţi reîncarce bateriile.

... te apuci de făcut lucruri cu adevărat importante. Ai lenevit destul în faţa calculatorului!

posted under | 0 Comments

Don't hold on

Put me up on your pedestal
I've got nowhere to go but down
You expect the impossible
And it's too much to carry around

Well you tell me I'm beautiful
It feels empty and I don't know why
But it seems that you're searching me
For something you're not going to find

I'm not your anchor so don't hold on
I'm not the answer you got me wrong
I'm not your savior, save your energy
To find out who you are, yeah who you are without me



Wide awake lying next to you
Being careful to get the words right
See it hurts me to tell you this
But it kills me to keep it inside

And I'm alone with the present tense
Making plans is over rated to me
And I don't speak in guarantees
Or at least not the kind that you need

Oooh well I still believe in happy endings
But this just isn't where I wanna spend mine
I believe in now I've said it

I'm not a mirror look inside yourself
I'm not a hero you know too well
I'm not your savior save your energy
To find out who you are, who you are without me

posted under | 0 Comments

There is something in the music

Mi se închid ochii şi totuşi încerc să îi ţin deschişi cu 2 melodii pe repeat în căşti. Deşi sunt puţin cam deprimante mă relaxează. E ceva în ritmul melodiei şi nu în versurile pe care oricum nu le mai desluşesc la ora asta.



şi asta:



O seară liniştită vă doresc!
A.R.

posted under | 1 Comments
Newer Posts Older Posts Home

Followers


Recent Comments