Copii tind să testeze limitele părinţilor. Aşa cum fiecare are o zonă de confort, omul simte necesitatea de a-şi trasa graniţele propriului teritoriu. Datorită acestui considerent psihologic, copii tind să treacă peste cuvântul “NU”. Se poate observa cu precădere la copii mici (până în 3 ani) faptul că nu percep cuvântul “NU”. De ce?

Ei bine datorită faptului că, încălcarea unei “reguli” pentru ei nu este asociată cu nici o consecinţă. În momentul în care intervine “corecţia” din partea părinţilor prin atribuirea unei pedepse pentru fiecare lucru greşit aceştia încep să îi conştientizeze sensul şi valoarea.

Cu toate acestea, unii indivizi tind să facă acest lucru (de data aceasta conştient) şi în alte situaţii pentru a identifica graniţa pe care ceilalţi o impun în diferite ocazii sau medii. Tind să atace persoana vizată pentru a vedea unde este oprită. O dată pierdut controlul asupra situaţiei şi dacă această persoană reuşeste să obţină în bătălie mai mult decăt eşti dispus în mod normal să îi oferi, războiul e pierdut. Graniţa poate fi restransă cu greu din moment ce persoana respectivă se vede stăpână pe teritoriu.

Acum poţi doar să treci la treabă deoarece ai un alt stăpân.