I still believe

Sunt momente care rămân imprimate în memorie pentru totdeauna. Căutând prin mapa cu acte şi alte documente importante am găsit şi însemnările pe care le-am făcut în noiembrie 2008. La una din sesiuni ni s-a propus să ne luăm câteva minute în care să reflectăm la viziunea noastră personală şi la creare unui fel de „crez” al nostru personal. Atunci am scris:

I believe in self motivation and self determination. I believe in breaking down all barriers and defying all limits. In the years that come I see no limits whatsoever. I am in charged of my own emotions and thoughts; I really believe that I am the only one that can have an impact in me and that I can guide other people too. Challenges are everywhere for making us develop more and for not taking everything for granted. I am here now, but I also know where I will be in the next 5 years.

A fost conferinta la care am invatat ca in viata ... "I have a lot of questions, but part of having my life full of questions is by knowing what my fears are running to them and not from them." - Dey

Ne place sa fim stăpâni pe propria noastră viaţă, încercăm să dărâmăm toate barierele pe care ni le impune societatea, suntem rebeli, nonconformişti. Dar în acelaşi timp fugim de responsabilitate. Întotdeauna este mai uşor să arăţi cu degetul, să cauţi vinovaţi, să judeci. Şi chiar atunci când nu adoptăm această atitudine agresivă faţă de ceilalţi, devenim complici prin tăcere, prin neimplicare, prin faptul că eşti un spectator la atrocităţile celorlalţi. Nu îl acuzi pe celălalt însă faci orice să te scuzi pe tine.

Am învăţat să NU îmi cer scuze. Şi nu mă refer la micile greşeli pe care le facem în fiecare zi. Nu îmi cer scuze atunci când am creat o problemă fie prin participarea mea activă sau pasivă ci îmi asum responsabilitatea. Nu îmi cer scuze atunci când nu am fost implicată în nici un mod în crearea unei probleme atâta timp cât vorbele celorlalţi trec pe lângă urechile mele în timp ce sunt asurzită de ecoul conştiinţei mele. Nu trăiesc viaţa după regulile celorlalţi ci după principiile şi valorile pe care le-am adoptat. Nu cer celorlalţi să semene cu mine pentru că frumuseţea unui individ stă în însăşi unicitatea sa.Chiar şi atunci când nu înţeleg, nu judec.

"In life we walk on the streets of our cities ... without being noticed." - Dey
Sunt adesea uimită de ceea ce se cheamă spirit de turmă.Văd tot felul de clone, de copii ieftine, de indivizi fără pic de personalitate, de demnitate sau de caracter. Oameni ce în încercarea de a imita pe cinveva sperând astfel şi la bunurile acestuia nu devin decât instrumente de amuzament public. Ne-am născut cu dreptul de a fi unici, de a fi speciali, de a fi excepţionali şi renunţăm la el în favoarea unor trend-uri.
Life is a beautiful journey ... it is if you run towords your fears and not from them.
Conştiinţă vă doresc să aveţi!
A.R.