Nu m-am gândit niciodată la lucrul ăsta. Nu mi-am pus niciodată întrebarea : „ce fac eu diferit faţă de ceilalţi?”. În momentul în care mi-am asumat o responsabilitate, m-am concentrat asupra activităţii mele şi pot spune că m-am dedicat 200%. Pentru că am vrut să dau ce am mai bun, pentru că eram conştientă că realizările mele sunt cele care mă reprezintă şi nu vorbele mele sau ale celorlalţi despre mine. Pentru că în momentul în care simţeam că nu mai am ce da şi că mă lasă puterile am inspirat adânc şi am mers mai departe. Pentru că în faţa responsabilităţilor m-am pus pe mine pe ultimul loc.

Deasemenea, succesul este relativ. Când ştii că ai succes? Dacă ti-ai îndeplinit obiectivele poţi spune că ai succes? Da. Doar că unii îşi iau timp să sărbătorească fiecare succes. Eu nu m-am oprit niciodată să sărbătoresc succesul sau să "miros florile" cum se spune. Viaţa mea se aseamănă cu ruta unui TGV (Train à Grande Vitesse), merg cu viteză prin viaţă, încercând să ating "succesul". Dar cu cât sunt mai aproape de a-mi îndeplini un obiectiv, „succesul” parcă se depărtează şi mai mult. Poate din această cauză unii spun că succesul nu este o destinaţie ci o întreagă călătorie. Succesul este relativ deoarece se măsoară prin prisma fiecăruia. Un rezultat poate părea ordinar în faţa unei persoane care a avut realizări mai mari în viaţă şi poate fi un real succes pentru cineva care visează să aibă rezultatul respectiv. Totul se cântăreşte prin ochii privitorului.

Pentru mine succes înseamnă să reuşesc acolo unde alţii nu au reuşit. Să am o contribuţie unică şi importantă pentru ceilalţi. Din punctul meu de vedere încă nu am cunoscut „succesul”. Aşa cum afirma şi Robert Frost: