Care poate fi farmecul unei zile pline de birocraţie? O zi în care alergi după hârtii, unele cât o palmă, pe care le plăteşti ca şi cum nu ar fi ale tale, nu ţi-ar reflecta viaţa ta ci pe a altcuiva. O dimineaţă în care te-ai trezit odată cu razele soarelui(/găinile) pentru a putea prinde un rând mai în faţă, pentru a nu-ţi irosi o zi întreagă la un şir interminabil?

Cam acestea erau gândurile mele în momentul în care înşiram pe hârtie toate documentele ce îmi erau necesare şi pe care trebuia să le obţin în timp util: totul într-o zi. Am privit apoi lista pe ambele părţi şi mi-am spus: Se poate! Binenţeles că se poate! Am ales astfel să fiu optimistă. Oricum nu aş fi putut schimba nimic din proceduri prin simpla mea atitudine negativă.

M-am trezit dimineaţă, cu greu, dar m-am trezit. Am plecat să îmi scot cazierul judiciar; în faţa blocului era un domn care deşi este politicos de fiecare dată când mă vede, astăzi mi-a urat o zi frumoasă, ca şi cum ar fi ştiut la ce mă gândem şi ce îmi doream. Şi cum un zâmbet naşte al zâmbet, mi-am luat doza necesară de optimism. Am ştiut atunci că urma să am o zi frumoasă.

Abia când am ajuns la oficiul unde se eliberează cazierul am realizat faptul că nu aveam buletinul la mine. Parcă mă încercau câteva emoţii negative dar le-am înlăturat şi m-am întors acasă să îmi iau buletinul. De la un lucru atât de simplu am ajus să trezesc aproape toţi vecinii pentru a-mi recupera cartea de identitate din grădiniţa din faţa blocului. Am rugat-o pe sora mea să mi-l arunce pe geam pentru a nu mai urca eu, iar ea l-a aruncat exact în momentul în care eu îi spuneam: Ai grijă să nu ... cadă în grădiniţă. Prea târziu. Dar lumea a cooperat cu mine, l-am recuperat şi mi-am reluat călătoria.

Pentru prima dată am reuşit să îmi scot cazierul fără să mă plimb pe la Poştă şi pe la Finanţe, am plătit taxele în acelaşi oficiu de unde l-am eliberat. Am terminat repede şi deşi mă grăbeam, m-am oprit să ajut o doamnă să îşi completeze actele. La urma urmei ce mi se mai putea întâmpla? Doar urma să am o zi plină de aventuri. Şi cum se spune: “ if you can not beat it, cope with it”.

Am mers apoi la Finanţe. Îmi place forfota de acolo, oamenii care se agită pe zecile de coridoare întortocheate. Am experimentat ce înseamnă să îţi scoţi cazierul fiscal. Doar 5 birouri, doar 5.

Primele 2 realizări ale mele şi cele mai importante. Acum mă pot mândri: cazierele mele sunt la fel de curate precum conştiinţa unui bebeluş.

M-am îndreptat cu paşi repezi către medicul de familie pentru o adeverinţă. Am ajuns pe la ora 11. Avea program după-amiaza, începând cu ora 14. Flexi time. Mai aveam şi alte sarcini minore de care trebuia să mă ocup. Am plecat în centru şi m-am abătut pe la Universitate pentru a-mi elibera diploma de bac pe care le-am predat-o din 2006...era şi timpul. Mă îndreptam către următorul punct al călătoriei mele când m-am întâlnit cu fetele. Parcă le-am chemat cu gândul. Am petrecut câteva ore împreună, am râs, ne-am relaxat şi apoi am reuşit să îmi iau adeverinţa medicală. Ba chiar am trecut prin piaţă şi am apucat să şi gătesc ceva.

A fost o zi frumoasă şi productivă. Cine spune că birocraţia nu e frumoasă? Este, trebuie doar să ştii din ce unghi să o priveşti.

Toate cele bune,

A.R.