Cald, zăpuşeală, grabă mare şi un strop de ploie. Cam aşa se reduc zilele astea. Totul începe de dimineaţa când deschid anevoios ochii şi rostesc cuvintele pe care nu le-am mai folosit de mult: "5 minute! Mai vreau doar 5 minute, hai fie şi 4". Încep ziua umblând fie după acte, fie după print-uri, după tot felul de chestii de care mă trezesc că am nevoie. Se mai întâmplă să am şi flexi time dar nu atât de mult încât să pot face altceva folositor şi atunci îl petrec făcând analiză. Mă simt mai responsabilă în ultimul timp şi am impresia că nu sunt singura pentru ca mi se întamplă să mă sune persoane să îmi spună chestii şi să îmi ceară sfatul. So far so good dar de unde şi impresia că mă pricep la copii? M-am surprins şi pe mine la capitolul ăsta. În fine!

După atâta alergătură, cel mai preţios timp este cel petrecut cu fetele. Mai ales acum când nu trebuie să ne certăm pentru chestii ce nici măcar nu ne aparţin şi putem vorbi doar despre noi, normal, ca fetele. Suntem noi şi atât; legate de prietenie, de încredere şi nu de norme şi obligaţiuni (ca să încep să mă acomodez cu termenii ;)) ) Experimentăm lumea diferit, vedem lucrurile cu alţi ochi, vedem unde am greşit şi unde e loc de mai bine. Mă bucur că am început să revin la atitudinea pe care o aveam acum ceva timp şi de care îmi era dor.

Acolo unde ura, invidia şi minciuna nu au triumfat înseamnă că a câştigat încrederea.

Cu respect,

A.R.