O zi ce a început de la 7. M-am pregătit conştiincios pentru discuţia ce urma să o port cu B. , căruia nu i-am reţinut nici măcar numele de familie. Am ajuns la locul stabilit cu o jumătate de ora mai devreme, evident; numai mie poate să îmi iasă faza asta. Şi oricum am mai aşteptat încă jumătate de oră pentru că era plecat. Dar sincer, a meritat! Am purtat o conversaţie de 15 minute, impropriu spus pentru că a vorbit mai mult el, timp în care îl ascultam şi făceam corelaţii în mintea mea cu situaţii pe care le trăisem deja. A fost plăcut, inteligent şi un pic waw. O premieră de altfel. Sunt conştientă că am vorbit mai mult pentru mine acum pentru că nu se înţelege prea mult, aşa, scos din context.