Sa strangem cureaua ... dar de unde?
Totul merge din rau in mai rau. In timp ce alte tari au iesit din criza, noi inca ne mai agitam pe fundul sacului. Venim cu scuze cum ar fi faptul ca alte tari au sisteme mai bune, economie mai puternica. Corect! Dar meritul tot al lor este. Astazi incercam sa vedem cum facem si noi sa mai carpim pe ici pe colo sa iesim din datorii creand in acelasi timp altele.
Ce ar trebui sa creasca sau sa scada?
Sa crestem TVA-ul si conta unica sau sa scadem salariile? Cert este ca trebuie sa avem bani pentru pensii. Pai si normal ca nu ne mai ajung banii si nici nu mai avem de unde sa ne mai imprumutam cand suntem inglobati in datorii, cand in timp ce altii strangeau cureaua noi imprumutam bani sa platim pensiile. A nu se intelege ca nu sunt de acord cu plata pensiilor sau ca pretind reducerea acestora. Ideea este aceea ca in momentul in care imprumuti bani sau iei bani dintr-un sector trebuie sa te gandesti sa investesti banii in asa fel incat sa iti permiti sa platesti si pensiile si salariile bugetarilor dar sa iti permiti sa platesti si dobanzile si chiar sa dai banii inapoi la un momendat.
Cuvantul cheie este investitie!
Obligatia statului nu este doar fata de pensionari si bugetari ci fata de toti cetatenii fie ei salariati, privatizati sau cu orice alt statut. Dar pana sa vina cineva cu o solutie viabila care sa ne aduca si pe noi la linia de plutire (Doamne ajuta sa se intample asta!) ne certam pe toate canalele de comunicare. Se cearta bugetarii cu privatizatii, pensionarii cu salariatii si asa mai departe.
Ne mai aducem oare aminte de Testamentul lui Tudor Arghezi?
Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,
Decât un nume adunat pe o carte,
În seara răzvrătită care vine
De la străbunii mei până la tine,
Prin rapi şi gropi adânci
Suite de bătrânii mei pe brânci
Şi care, tânăr, să le urci te-aşteaptă
Cartea mea-i, fiule, o treaptă.
Aşeaz-o cu credinţa căpătâi.
Ea e hrişovul vostru cel dintâi.
Al robilor cu săricile, pline
De osemintele vărsate-n mine.
Ca să schimbăm, acum, intâia oară
Sapa-n condei şi brazda-n calimară
Bătrânii au adunat, printre plavani,
Sudoarea muncii sutelor de ani.
Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite
Eu am ivit cuvinte potrivite
Şi leagane urmaşilor stăpâni.
Şi, frământate mii de săptămâni
Le-am prefecut în versuri şi-n icoane,
Făcui din zdrenţe muguri şi coroane.
Veninul strâns l-am preschimbat în miere,
Lăsând întreaga dulcea lui putere
Am luat ocara, şi torcând uşure
Am pus-o când să-mbie, când să-njure.
Am luat cenuşa morţilor din vatră
Şi am făcut-o Dumnezeu de piatră,
Hotar înalt, cu două lumi pe poale,
Păzând în piscul datoriei tale.
Durerea noastra surdă şi amară
O grămădii pe-o singură vioară,
Pe care ascultând-o a jucat
Stăpânul, ca un ţap înjunghiat.
Din bube, mucegaiuri şi noroi
Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi.
Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte
Si izbăveste-ncet pedesitor
Odrasla vie-a crimei tuturor.
E-ndreptăţirea ramurei obscure
Ieşită la lumină din padure
Şi dând în vârf, ca un ciorchin de negi
Rodul durerii de vecii întregi.
Întinsă leneşă pe canapea,
Domniţa suferă în cartea mea.
Slovă de foc şi slovă faurită
Împarechiate-n carte se mărită,
Ca fierul cald îmbrăţişat în cleşte.
Robul a scris-o, Domnul o citeşte,
Făr-a cunoaşte ca-n adîncul ei
Zace mania bunilor mei.
... si cu ei zacem si noi, cei care invatam sa aducem performanta in domeniul nostru de specialitate in timp ce locurile noastre sunt ocupate de oameni ce nu au mai mult de 8 clase si care strang din umeri in fata unor probleme de interes national.
Din lumea celor mici,
A.R.
Posts
0 comments:
Post a Comment