Nu imi place sa ma agat de trecut. Este adevarat, ne atasam de lucruri, locuri, oameni insa nimic nu dureaza o eternitate.

Amintiri. Un vis, un ideal pe care ni l-am setat. Il vizualizam, credeam ca e unitar insa fiecare ii acordase un "final touch". Zile de 72 de ore, o lume perfecta proiectata pe retina si dorinta de a te dezvolta crescanda. Nimic nu era de ajuns, nimic nu era bun caci se putea si mai bine. In valtoarea intamplarilor, a muncii asidue a unora, a prostiei infinite a altora, totul capata o forma distorsionata.

Nu am nici un regret pentru ceea ce am facut sau nu am facut. In final iau tot ceea ce a fost mai bun si asta nu imi poate lua nimeni. Nu am nici un regret pentru ca in final am castigat desi nu mi-am dat seama inca de la inceput. Am castigat pentru ca m-am detasat, pentru ca nu imi mai pasa, pentru ca s-a terminat. Am castigat pentru ca fiecare a castigat ceea ce a meritat.

Nu ma agat de trecut pentru ca am demonstrat ceea ce trebuia sa demonstrez cand doar ma straduiam sa fac ceea ce stiu mai bine.

Indiferenta este eliberatoare pentru cel ce o practica si o tortura pentru cel ce este tratat cu indiferenta.