Am fost la o expoziţie de fotografii. Pe uşă era scris “Intrarea liberă!”. Erau expuse fotografii atârnate cu aţă şi cleme de hârtie, colţurile îndoite. Erau aşezate aleatoriu pe peretele alb cu var scorojit. Unul dintre artişti mi-a explicat tehnicile folosite de fotografi şi modul în care sunt selectate exponatele.

Omenii sunt fiinţe curioase, aşa că am dorit să ştim ce trebuie să facă o persoană ca să îşi poată expune munca. Ca în orice domeniu, începem cu teoria aşa că mai întâi urmăm cursuri, începem să exersăm până ne perfecţionăm. Începem să fim încrezători în munca noastă, suntem uimiţi de efectele pe care le-am creat, descifrăm povestea pe care o ascunde şi ne imaginăm deja oameni, desluşind aceeaşi poveste, admirând opera noastră.

Revenind puţin la realitate, ca să ajungi să expui trebuie să cotizezi o anumită sumă de bani iar exponatele nu sunt capodoperele tale ci, pozele pe care le alege maestrul, nu neaparat cele care te reprezintă, cele la care ai visat.

Am văzut fotografii cu adevărat reuşite în care totul se potrivea, culoarea, umbrele, unghiul şi am mai văzut poze … prelucrate in photoshop. Nu sunt expertă în artă însă pot face distincţie între original şi prelucrat, între geniu şi trişor.